ᵖˡᵃʸᵇᵒʸ ᵛˢ ᵇᵃᵈᵇᵒʸ || ᵗᵃᵉᵍᵍᵘᵏ ✓

⁰²☽

— Tot comentezi? se aude o voce ce îl face pe băiat să tresară.

–– Cum doamne iartă-mă ai intrat aici? spune Jeongguk punându-și mâna pe inimă de la șocul pe care l-a avut.

–– Pe ușă. Vrei să continuăm ce am început jos? întreabă Taehyung ieșind din întuneric și înaintând înspre roșcat.

A ajuns în fața celui mai mic, privindu-l dezgustat.

— N-ai curaj să mă lovești. spune Jeongguk sigur pe el, zâmbind în colțul gurii în timp ce se ridica din pat.

Albăstruiul și-a coborât privirea pe corpul lui, apoi a început să-l examineze.

— Am dreptate? vorbește din nou roșcatul, făcându-l pe fratele său să-l privească.

— În niciun caz.

— Demonstrează.

Distanța dintre cei doi s-a limitat la câțiva centimetri, privirile amândurora fiind pe buzele celui din fața lor. Taehyung și-a lins buzele, și rânjind i-a spus:

— Nu cred că te-ai mai ridica de jos dacă te-aș lovi.

Fața lui Jeongguk a devenit una sarcastică, mai apoi sângele i-a ajuns la cap și l-a împins cu putere pe fratele său, acesta lovindu-se de peretele din spatele său.

— Ieși!

— Nu ai curaj să mă lovești, huh? Te-ai limitat la o simplă îmbrâncitură, Ggukie? spune Taehyung punând accent pe ultimul cuvânt.

Jeongguk a ajuns în culmea nervilor, ducându-se și luându-l pe albăstrui de gulerul cămășii.

Ușa s-a deschis, amândoi îndreptându-și privirea înspre ea.

— Woah. Nu știam că întrerup un moment așa intim. spune Yoongi având mâinile în buzunar.

Taehyung l-a împins la rândul său brutal pe Jeongguk, acesta împiedicându-se de un scaun și căzând pe pat.

— Mai de grabă l-ai salvat pe micul meu frate de ce avea să urmeze. spune Taehyung îndreptându-se înspre ușă, așezându-si hainele. Și încă ceva, ce dracu' cauți aici?

–– Ți-ai uitat desenul în bancă, genius. Ți l-am adus. spune blondul dându-i albăstruiului mapa de desen. Cu plăcere!

— Plecați odată din camera mea! se răstește Jeongguk la cei doi.

— Ne vedem la cină, Ggukie. spune Taehyung și pleacă alături de Yoongi.

— Mai stai? îl întreabă pe blond în timp ce mergeau înspre camera lui.

— Nu, mi-e somn. Vorbim mâine.

— Mereu ți-e somn. Voiam ca în seara asta să vopsim niște pereți cu grafitti. spune albăstruiul rânjind.

— Sună excelent. cum ți-a venit ideea asta? întreabă Yoongi zâmbind nerăbdător.

— Acum nu-ți mai e somn. Ne vedem după miezul nopții, în fața școlii.

— De acord.

Taehyung l-a condus pe prietenul său până la ușa principală, apoi vocea mamei lor s-a făcut auzită.

— La masă, băieți!

Băiatul s-a îndreptat înspre bucătărie și chiar înainte să se așeze pe locul lui, a fost oprit de vocea tatălui său.

— Cheamă-ți și tu fratele.

— Eu? De ce eu?

— Taehyung, măcar în seara asta încetați să vă mai certați. vorbește Haneul.

Albăstruiul a mârâit încet și a urcat scările, ajungând în fața ușii roșcatului.

A ridicat mâna pentru a ciocăni, dar chiar atunci ușa s-a deschis.

— Vino la masă. spune Taehyung și coboară, urmat de Jeongguk.

În capătul mesei stă domnul Kim, în dreapta sa stă Haneul, iar în stânga sa stă Taehyung, urmat de Jeongguk.

Băieții s-au așezat pe rând pe locurile lor și au început să mănânce în liniște.

Haneul a început să-i examineze pe cei doi, oprindu-se din mâncat. a observat pe fața lui Taehyung niște zgârieturi, iar ochiul său era un pic umflat.

Așa venea el mereu acasă, știa de certurile și bătăile în care era implicat și a încercat să vorbească cu el pe tema asta, dar nu o ascultă.

Și-a mutat privirea pe fiul ei și a observat o pată mov spre roz pe gâtul său, fapt ce a făcut-o să se încrunte.

A vrut să spună ceva dar și-a adus aminte de iubita lui, Lia, așa că nu a mai zis nimic și a continuat să mănânce.

După ce toți au terminat de mâncat, au urcat în camerele lor.

Când urci scările spre primul etaj, sunt două coridoare, unul la stânga, unde sunt camerele băieților, alte două dormitoare goale, o debara și o baie; și unul la dreapta, unde e camera părinților lor, două băi, trei camere goale și o cameră de oaspeți.

 Camera părinților lor este fix în capătul holului, fapt ce-i bucură pe băieți.

☆

Când ceasul imens cu pendul de pe hol a indicat ora 00:00, Taehyung și-a scos capul pe ușă, observând toate luminile stinse, semn că toți dormeau.

A închis ușor ușa și a coborât la fel de ușor scările, încercând să vadă unde e ușa, deoarece era foarte întuneric în casă.

Cu mâna a găsit canapeaua, iar de acolo știa drumul către ușă.

A auzit niște pași venind din fața lui, asta făcându-l să se oprească. după nici o jumătate de secundă, a fost luat în brațe de cineva.

După brațele puternice ce i-au înconjurat corpul, și-a dat seama cine l-a luat în brațe accidental.

Taehyung și-a pus rapid mâna peste gura lui Jeongguk, astfel oprindu-l din a țipa.

— Sunt eu, idiotule. Nu țipa. spune Taehyung în șoaptă.

Și-a luat ușor mâna de la gura roșcatului, fețele lor fiind la o distanță extrem de mică una de alta. Jeongguk însă, nu s-a îndepărtat de băiat, ci a continuat să-l țină în brațe nerealizând ce face.

— T-Taehyung? întreabă Jeongguk încă speriat.

— Nu mă. E dracu'. Ce dracu' cauți aici la ora asta?

— Dar tu ce cauți aici la ora asta?

Taehyung i-a prins brutal încheietura celui mic, și a urmat canapeaua până a ajuns la ușă. A pus mâna pe clanță și ușor a apăsat-o, deschizând-o și ieșind amândoi.

— Unde pleci? îl întreabă Taehyung pe Jeongguk, acum observând cum era îmbrăcat brunetul.

Cel mic și-a tras mâna, privindu-l încă pe Taehyung.

— Tu unde pleci?

— Eu te-am întrebat primul.

— La dracu', acolo plec!

— Sper să nu te mai întorci!

Roșcatul și-a dat ochii peste cap și a plecat înspre clubul unde a stabilit să se întâlnească cu Jimin. În ciuda faptului că mâine aveau școală de la ora 8 până la 14, s-au hotărât să iasă în club și să se distreze până dimineața.

Taehyung și-a dat și el ochii peste cap, mergând la câțiva metri în spatele lui Jeongguk, apoi fiecare luând-o pe drumuri diferite.