ᵖˡᵃʸᵇᵒʸ ᵛˢ ᵇᵃᵈᵇᵒʸ || ᵗᵃᵉᵍᵍᵘᵏ ✓

³⁵☽ [the last]

— Nu ne mai părăsi..

Taehyung a strâns din dinți și s-a întors înspre soțul lui, trăgându-l în brațele sale și strângându-l la pieptul lui, Jeongguk nevrând să-i mai dea drumul vreodată.

— Regret, Taehyung.. Și acum regret că nu ți-am spus de copilul care creștea în pântecul lui Eunha.. Dar nu vreau ca povestea noastră să se termine așa..

A rămas surprins atunci când Taehyung i-a prins obrajii reci în palme, buzele lor unindu-se pentru prima dată în o lună de zile în care nici nu prea au mai dormit în același pat.

Și-a închis strâns ochii și i-a răspuns, formând un sărut care treptat a devenit pasional, sentimentele pe care și le provocau unul altuia făcându-i să-și amintească cât de mult se iubesc unul pe altul, chiar dacă se răciseră considerabil de la o vreme.

— Și eu regret că era să pierd până și casa asta unde stăm cu chirie doar din dorința mea stupidă de a îți face în ciudă.. Ce ne facem acum, Jeongguk? O să ne dea afară dacă nu plătim luna asta..

— Vom găsi împreună o soluție..

Și-au unit frunțile în timp ce se mângâiau tandru unul pe altul, un mic zâmbet formându-se pe chipul lui Taehyung în timp ce analiza trăsăturile iubitului său pe care nu mai avusese ocazia să le descopere.

Roșcatul și-a coborât privirea pe buzele mari ale celui din fața lui, apropiindu-se din nou de el pentru a le gusta, simțind cum nu poate primi niciodată destul.

Băiatul a cărui culoare albastră a părului se cam decolorase de-a lungul timpului a zâmbit prin sărut, mâna lui dreaptă strecurându-se ușor pe sub bluza soțului său, începând să-i mângâie pielea fierbinte, trimițându-i fiori în tot corpul.

Fără să se aștepte, Jeongguk a ajuns lipit de peretele de lângă ei, mici gemete părăsindu-i gâtul deîndată ce Taehyung i-a atacat pielea subțire a acestuia, degetele lui încleștându-se în părul celui mai mare, începând să tragă ușor de el.

Albăstruiul s-a îndepărtat puțin de iubitul lui pentru a-l ajuta să-și îndepărteze bluza, vrând din nou să-i atace buzele mici și rozalii însă a fost oprit de plânsetele micuțului bebeluș ce mai devreme se odihnea în dormitorul lor.

— Revin.

Îi spune roșcatul, urmând să îi lase un sărut în colțul buzelor soțului său, Taehyung privind ușor trist în urma lui.

— E și copilul meu.. Nu?

Vorbește cu jumătate de gură, începând apoi să-și muște buzele agitat în timp ce ia luat urma lui Jeongguk cu pași mici, fiind încă o dată oprit din ce voia să facă, de data asta responsabilă fiind soneria ușii de la intrare.

Nedumerit s-a întors înspre ea întrebându-se cine ar putea să fie, jurând că-și iese din minți dacă o vede pe Eunha așa dis-de-dimineață.

Cu maxilarul strâns a deschis ușa, chipul lui arătând un amalgam de emoții imediat ce a văzut cele două persoane prezente în fața lui, înghițind greu în sec.

— Tată.. Mamă..

Șoptește uimit, simțind cum lacrimi încep să i se formeze în colțul ochilor, neștiind dacă zâmbetele plasate pe chipurile celor din fața lui sunt reale sau nu.

— Yah, nu ne primești înăuntru?

A rămas blocat încă nesigur de intențiile celor mai în vârstă, dându-se un pas în spate imediat ce aceștia au trecut pe lângă el pentru a intra în apartament, examinându-l cu atenție.

— Ce căutați aici? Acum v-ați amintit că aveți doi fii?

Cei doi au rămas tăcuți, privind acum atenți în direcția din care pași începuseră să se audă, privirile tuturor căzând pe un Jeongguk fără bluză care îl ținea pe micul Wooyoung în brațe.

Acesta a rămas stană de piatră la vederea părinților lui pe care nu i-a mai văzut de un an, mama lui făcând un pas în față în timp ce privea bucuroasă înspre nepotul ei.

— El e Wooyoung al meu?

Întreabă femeia cu entuziasm vrând să-l ia pe bebeluș în brațele ei, zâmbetul ce-l purta pe buze imediat pierind când fiul ei s-a dat câțiva pași în spate deranjat.

— Nu, mamă. El e Wooyoung al meu și al soțului meu.

Domnul Kim auzind aceste cuvinte și-a dres vocea în timp ce și-a aranjat ușor cravata, slăbind-o, privirea căzându-i pe fiul lui.

— Nici după ce ai aflat că Jeongguk va avea un copil, nu v-ați despărțit. Înseamnă că voi chiar vă iubiți, și nu mai este cale de întoarcere.. Tot ce mai rămâne de făcut este să vă acceptăm, nu?

— După un an? întreabă Taehyung ironic, nedumerit. Un an în care din cauza voastră am suferit atât de mult!?

— Vă știm situația, și am venit să vă chemăm acasă. vorbește și doamna Kim, expresia ei devenind serioasă.

— Cam târziu, nu credeți?

Cei doi soți și-au îndreptat privirea înspre roșcat, Jeongguk reușind să-l calmeze pe cel mic în ciuda faptului că starea lui nu era deloc cea mai bună.

— Orice ar fi, orice s-ar întâmpla, suntem părinții voștri. Într-adevăr, a trecut un an, dar nu v-am uitat. Sunteți copiii noștri, chiar dacă vă iubiți și sunteți căsătoriți. Nu ne întoarceți spatele..

Jeongguk și Taehyung s-au privit triști și nesiguri unul pe altul, nevoia de bani și suport emoțional pe care o aveau acum împingându-i să accepte scuzele părinților lor așa cum și aceștia la rândul lor i-au acceptat pe ei așa cum sunt.

— Putem merge acasă, acum? întreabă Haneul sperând la un răspuns afirmativ din partea celor doi soți.

— Putem merge acasă, mamă.

Taehyung a zâmbit larg la auzul cuvintelor roșcatului, așezându-și mâna pe talia lui în timp ce privirea i-a coborât pe copilașul din brațele acestuia, trăgând aer în piept și apucându-i mânuța cu degetul, Wooyoung strângându-l ușor.

— Fiul meu.. șoptește, ochii sclipindu-i datorită lacrimilor care se strânseseră în aceștia de emoție.

Și-a ridicat uimit ochii în ai soțului său când mâna acestuia a fost plasată peste a lui, zâmbind incontrolabil în modul în care roșcatul o făcea.

— Fiul nostru.

~ 𝓣𝓱𝓮 𝓔𝓷𝓭 ~

final fericit și aici, la o carte pe care nu credeam vreodată că am să o mai continui (˵ ͡° ͜ʖ ͡°˵)

ieri am finalizat o altă carte de pe profil după cum unii dintre voi știți, și am să anunț aici că foarte curând voi posta o carte cu Jimin: Cursed Mermaid, și bineînțeles că voi începe să postez și la Kim Taehyung's Son :>

mulțumesc pentru toată susținerea adusă și acestei cărți, și sper că v-a plăcut finalul pe care posibil l-ați considerat puțin brusc 💜