A doua zi, de dimineață, băieții au fost treziți de către Karl. Cum? Ei bine, cu o găleată cu apă.
Prima dată s-a îndreptat spre camera unde dormeau Clay si George. A deschis ușa maronie, aceasta scârțâind încet, s-a apropiat de pat și a vărsat o găleata de apă peste ei. Aceștia s-au trezit brusc.
Clay: Ah, clasic. Ești cam învechit Karl.
George: Nu, e doar nebun.
Karl a început să râdă în timp ce a plecat in sufagerie lângă canapeaua unde dormea Nick. Mai întâi si-a reumplut găleata cu apă din baie, când s-a întors in sufragerie Nick dispăruse. Nu avuse prea mult timp să conștientizeze ce s-a întâmplat căci două găleți reci de apă au fost aruncate peste acesta, din stânga dar si din dreapta sa.
Karl: CE NAIBA
Nick si Quackity având o criză de râs:
Nick: Ce s-a întâmplat? Ai intrat la apă?
Quackity: TREBUIE SA VEZI CUM ARĂȚI
Karl: Nu sunteți amuzanți. Acum curățați căci avem un vizitator intr-o ora :D
Quackity: Și acum ne pui pe noi sa curățăm???
Karl: Voi ați vărsat apa, scuze amice
Nick: Curățenia ca curățenia, dar ce vizitator?? Si de ce nu mi-ai spus? Până la urmă e casa mea.
Karl: Taci, o sa vezi.
Între timp la etaj, Clay si George arajându-și patul:
George: Superb, acum patul e ud, la fel si plapuma. La fel si noi. Oribil.
Clay: *râzând* Mai oribil este să fac eu totul si pe tine să te aud plângându-te in loc sa ma ajuți.
George: Karl ar trebui să facă asta in locul nostru.
Clay: Continuă să vorbești acolo, eu termin de aranjat.
George își da ochii peste cap amuzat, vrând să iasă pe ușă dar Clay îl opri.
Clay: Unde pleci?
George: Să văd ce fac băieții..
Clay: Oh, desigur.. Bine atunci.
Puțin confuz George se uitase la acesta pentru câteva secunde, apoi plecase.
Rămăsese pe scări uitându-se râzând la Quackity si Nick, care spălau podeaua. Defapt, aveau o tentativă de spălat podeaua, fiindcă Quackity folosea mopul ca pe o mătură de vrăjitoare si râdea încontinuu iar Nick era intins pe podea încercând să se ridice dar nu reușea din cauza podelei umede.
Clay ieșise si el din cameră, văzându-l pe George cum se uita la băieți. Părea ca se distra maxim doar uitându-se la ei.
"Ce băiat.." își spuse el in gândul său.
George se întoarse cu fața la Clay văzându-l cum zâmbește. Au facut contact vizual. L-au păstrat pentru câteva clipe până când unul dintre ei, mai specific George, a început sa strănute.
Clay: A fost frumos cât a durat *râzând*
George: Ups..
Clay: Deci, ai văzut ce fac băieții? :)
George: Da, activități educaționale.
Au început să râdă amândoi iar Nick si Quackity i-au observat, țipând la ei.
Nick: Mulțumim de ajutor, sunteți niste prieteni minunați!
Quackity: Idioți minunați.
Clay: N-am auzit ce ați zis.
George: Au zis că ne iubesc.
Au coborât amândoi în sufragerie unde erau băieții.
Clay: Dar Karl unde-i?
Nick: Habar n-am, mi-a spus doar că vom avea un vizitator peste o oră iar apoi nu l-am mai văzut prin casă.
Quackity: Da, si ne-a pus să dăm cu mopul pe jos si să facem curățenie.
George: Să dați cu mopul?
Quackity: Da.
Nick: V-am auzit cum ați țipat azi dimineață. Eram sigur că (,) Karl v-a trezit cu o glumă de a lui. Tot țipătul vostru m-a trezit. M-am prefăcut că dorm pâna când a coborât Karl ca să plece in baie sa-si reumple găleata cu apa, fiindca din nou, eram sigur că va veni si la mine sa ma trezească.
M-am dat jos de pe canapea si am ieșit afară unde din fericire l-am gasit pe Quackity. I-am explicat repede ce voiam sa fac si m-a ajutat. Am umplut două găleți cu apă de la robinetul de afară apoi am intrat in casă și când am prins ocazia, le-am turnat pe Karl.
Era asa confuz dar a meritat.
Quackity: Păcat că nu ați fost si voi aici să-l vedeți.
George: Uau..........
Clay: Vreau să vă propun ceva.
S-a auzit un bocănit la ușă.
Nick: Pfff, deschid eu.
S-a dus spre ușă si s-a uitat prin vizor. Dincolo de ușă era un alt vechi prieten de al lor, pe care George abia avea să îl cunoască.
