Următoarea zi Hannah merge să lucreze la cazinou. Nu poate pierde nicio zi dacă vrea sa strângă banii pentru sora sa. Ciudat e că pe Quackity nu l-a văzut pe nicăieri. Dar se întâlnește în schimb cu Technoblade.
Technoblade: Bună.
Hannah: Hei, Techno. Cu ce te servesc? îl întâmpină cu un zâmbet inocent pe față.
Technoblade: Nu am venit in calitate de client de data asta.
Zâmbetul și expresia veselă a Hannei s-a transformat ușor în una confuză.
Hannah: La ce te referi?
Technoblade: Ai trecut cumva pe la Quackity azi dimineață?
Hannah: Nu, am venit direct la cazinou. S-a întâmplat ceva?
Technoblade: Am fost la el înainte sa vin aici. Am ciocănit la ușă de 3 ori până mi-a deschis, și când a facut-o avea părul ciufulit si părea distrus.
Hannah: Distrus?..
Technoblade: Psihic.
Hannah: Și mai departe...
Technoblade: Evita contactul vizual. Nu se uita în ochii mei. I-am spus că am venit sa-i aduc si lui o felie din tortul pe care l-am facut aseară dar mi-a zis ca ai venit tu azi dimineață la el si i-ai adus deja ceva sa mănânce. Mi s-a părut putin ciudat, de asta te-am întrebat.
Hannah: Îmi fac griji pentru el...după faza de aseară nu prea am putut sa dorm. M-am tot gandit la o explicație la ceea ce s-a întâmplat atunci.
Technoblade: Mai bine lasă. Toti avem zile proaste și secrete. Nu cred ca ar trebui sa ne băgăm in treburile sale.
Hannah: Dar dacă e ceva rău, daca are nevoie de ajutor, suntem prietenii lui, trebuie sa facem ceva!
Technoblade: Așa mult îți pasă de el?
Hannah: Despre ce vorbești?! Normal ca imi pasă de el, vrei sa spui că pe tine nu te îngrijorează comportamentul său recent??
Technoblade: Am observat ca se comportă ciudat..
Hannah: Nu asta te-am întrebat. Ție îti pasă de Quackity?
Technoblade: Nu ne cunoaștem de mult timp..
Hannah: Ok. Poți să pleci acum. Eu ți-am răspuns la întrebarea ta. Tu mi-ai răspuns la întrebarea mea. La revedere, Techno.
Technoblade: Nu înțelegi.
Hannah: Poftim?
Technoblade: Serios acum, exagerezi.
Hannah: Ce? Stai, repetă. Nu te-am auzit nici de data asta. E muzica prea tare. *se apropie de boxe si dă volumul mai tare
Technoblade își dă ochii peste cap enervat, răsuflă nervos și pleacă.
Între timp Hannah își continuă munca putin nervoasă si dezamăgită de către Technoblade*
Hannah: Oare lui chiar nu-i pasă de Quackity? Credeam că sunt prieteni buni. Quackity m-a ajutat mult și trebuie să mă asigur ca el este bine, desigur, îl voi și ajuta. Mi-a arătat ca pot avea încredere in el. El mi-e singurul prieten in momentul de față, dacă îl voi pierde, mă voi pierde si pe mine. Ar fi un coșmar, nici nu-mi pot imagina să merg singură la cafenea, fără el. Cafeaua n-ar mai avea gust si cafeneaua nu și-ar mai avea farmecul. Nu-mi pot imagina să încep să urăsc cafenelele sau cafelele doar din cauza unei persoane.
Prinsă în gândurile-i proprii nici nu și-a dat seama că spăla un pahar de 10 minute.
__________________________
După munca la cazino a plecat la apartament. A vrut să treacă pe la Quackity însă nu a făcut-o. Poate îl deranja. Dar nu l-a vazut toata ziua. Voia să îl vadă ca să fie sigură ca e bine așa ca a coborât scările la apartamentul său și a ciocănit la ușă. Nu i-a deschis. A ciocănit și a 2-a oară. S-a întâmplat același lucru. Se zice că a 3-a oară e cu noroc. ..... Nu a fost de data asta.
A vrut să renunțe dar s-a auzit cum descuia cineva ușa, s-a întors si era, normal, Quackity.
Quackity: Umm da? *zice zâmbind stânjenit*
Hannah: Pot să...intru?
Quackity: *a stat puțin să se gândească* Desigur, așteaptă puțin doar. *și a închis înapoi ușa intrând înăuntru*
A deschis-o inapoi în cam 2 minute si i-a facut loc Hannei să intre.
Aceasta a intrat neezitând. Părea ca abia făcuse curățenie, chiar dacă hainele împrăștiate de sub pat se vedeau, la fel si șervețelele folosite de pe colțurile camerei.
Hannah: Nu vreau să te rețin dar, esti bine?..
Quackity: Da, normal. Toți mai au zile proaste, nu?
Hannah a început sa se gândească la ce i-a spus Technoblade și se simțea prost.
Hannah: Înseamnă ca Techno avea dreptate..
Quackity: Um, Techno? Adica?
Hannah: Oh da, uitasem să te întreb.. De ce l-ai mințit pe Techno azi dimineață cum că deja îți adusesem eu ceva de mâncare?
Quackity a rămas tăcut câteva secunde uitându-se pe jos. Hannah se uita confuză la acesta neștiind dacă ar fi trebuit să intrebe sau nu. Într-un final Quackity a început să râdă ridicându-și privirea la Hannah. Și-a dus mâinile la ochi ștergându-se. Nu erau lacrimi de la atâta râs, erau lacrimi de tristețe; chicotele sale false s-au transformat în suspine.
Hannah: Q-Quackity....
Quackity: Pot avea incredere in tine, așa-i?
Hannah: Auch..Cum..Chiar trebuie să mă întrebe dacă poate avea încredere in mine? Credeam că suntem prieteni buni..
Normal că poți avea! Doar suntem prieteni, îmi poți spune orice :)
Quackity: Promiți să nu-i spui lui Techno?
Hannah: Ce poate fi așa de important de trebuie ținut secret față de Techno..parcă si el era prietenul bun al său. Nu mai înțeleg nimic..
Promit! Acum spune-mi, ce s-a întâmplat?
Quackity încerca să-și aleagă cuvintele, părea că ceva îl reținea. Respira greu și se juca cu degetele sale pocnindu-le pe fiecare pe rând.
A tras aer în piept și aproape că reușise să și vorbească, asta dacă cineva nu intrase brusc pe ușă~
^știu că am postat greu capitolul acesta, dar din cauza școlii nu am avut timp de carte. anyways, voi cine credeți că a intrat pe ușă? :) ^^^
