Nick: PUNZZZ, nu mă asteptam să te văd..
Punz: Totuși ai ocazia să mă vezi :)
Nick: Desigur, intră. Si sa-ti fac cunoștință cu cineva.
Se așează toți pe canapea, în timp ce Nick pleaca in bucătărie sa faca cafea.
Punz: Oh, Clay. Nu te-am mai văzut demult. Nici pe tine, Quackity.
Si...tu esti...? *uitându-se la George*
George: Eu sunt George. Încântat :)
Punz: Hm, de asemenea. Dar unde este Karl?
Quackity: Nici noi nu știm.
Punz: Ciudat. A insistat mult ca sa vin aici, iar el nici nu e acasă.
Nick intră in sufragerie cu cafelele auzind discuția.
Nick: Cum adică a insistat?
Clay: Oare ce plănuiește?
Punz: Nu știu nici eu ce are de gând. Dar la ce idei are mă aștept la orice....
Quackity: Știm Punz, știm. Crede-ne.
Apoi băieții încep sa râdă.
Karl intră în casă si se duce la etaj in grabă. Nu părea sa vrea sa fie observat de ceilalți.
Nick îl strigă dar in zadar. Acesta nu răspunde la strigăt dar aude o ușă trântindu-se.
Punz: Ce s-a întâmplat cu el?
Quackity: Cu siguranță nu e ceva bun.
George: Ar trebui să-l verifice cineva..
Nick: Eu. Mă duc eu.
Părea așa de hotărât. A urcat la etaj după Karl.
Karl: Nick, știu că ești tu..Sunt în camera cu (,) cutii..
Nu a ezitat, s-a îndreptat direct spre camera unde erau cutiile care trebuiau despachetate.
A deschis ușa si l-a văzut pe Karl. Jos, rezemat de un perete. Lângă grămezile de cutii. Plângând.
Nick se simțea incomfortabil văzându-și cel mai bun prieten plângând. Se simțea trist, fiindcă prietenul său suferea. Nervos, fiindcă era gata să-l ucidă pe cel care l-a facut pe prietenul său să plângă.
Confuz, fiindcă nu știa ce sa facă pentru a-l face pe prietenul său sa zâmbească. S-a apropiat de Karl, s-a așezat lângă el si l-a luat în brațe.
Simțea ca nu era nevoie sa vorbeasca cu el sau să-l întrebe ce s-a întâmplat. Voia doar să-i fie alături si sa-l facă sa se simtă in siguranță.
Karl: Te-am dezamăgit. V-am dezamăgit. M-am dezamăgit pe mine însumi. I-am dezamăgit pe toți.
Nick: Despre ce vorbești?
Karl: Sunt un idiot, un naiv. Trebuia să vă spun despre asta. Îmi pare așa de rău.*izbucnind in plans*
Nick: Doar spune-mi ce ai făcut.
Câteva momente de tăcere au avut loc, până s-a mai liniștit Karl din plâns.
Karl: Am vrut doar să avem toți un moment frumos împreună, să ne distrăm toți. Prieteni vechi, prieteni noi. Să creăm amintiri noi. Dar am eșuat.
Voiam sa fac rost de bilete de avion către Londra pentru noi toți. Dar nu aveam banii suficienți. Așa că m-am băgat intr-o prostie. Nu mi se părea cine știe ce la început. Găsisem un site unde angaja personal la un loc de muncă, testare a unor arme. Mi-au arătat toate actele cum că au primit autorizație si e total legal. Am testat câteva arme. M-au pus să trag in manechine. Manechine învelite in saci de pânză. Mi-am dat seama prea târziu că nu erau manechine obisnuite...erau oameni..oameni nevinovați care aveau o familie, prieteni. Am discutat despre asta cu cei de acolo si mi-au spus că dacă nu îmi țin gura sau demisionez o să omoare tot ce am mai drag pe lume, si pe mine. Mi-e așa de teamă..m-am băgat in cea mai mare prostie si nu mai pot ieși..
Nick: E în regulă Karl..dar știi de ce omoară oameni nevinovați?..
Karl: Nu ei omoară, ci eu.. Dacă se află de chestia asta si le vor găsi amprentele lor pe arme, vor intra in pușcărie. De aceea angajează alte persoane pentru a le face treaba. Săracele persoane, ele cred că trebuie sa testeze niste arme, apoi isi primesc banii..dar nu stiu ca sunt niste criminali..cum sunt si eu..
Oamenii nevinovați care au fost drept manechine cică sunt inamici de ai celor care m-au angajat.
Nick: Cati inamici au, frate. Toată treaba asta e prea nasoală. Dar nu-ți face griji, măcar esti bine.
Karl: Dar nu știu pentru cât timp..Dacă nu mă mai duc la "slujbă" vor face ceva si tot mă vor găsi si atunci nu-mi pot imagina ce se va intampla. Toate astea din cauza mea si a ideilor mele.
Nick: Hei, tu doar ai vrut să-ți faci prietenii fericiți. Te vom ajuta noi. Totul se va rezolva.
Karl: Nu întelegi..nu e așa de ușor..
Nick: Dar nu poți face nimic ca să te lase în pace?
Karl: Ar fi ceva dar e imposibil. De aceea nici nu am adus vorba de asta.
Nick: Ce este??
Karl: Bani. Mulți bani.
Nick: Câți?..
Karl: Umm...trei milioane de dolari..
Nick: E ok, e în regulă. Sunt doar niște bani. Putem face rost de ei. Cumva. Greu. Doamne, Karl..
Karl: Știu, îmi pare foarte rău. Nu știam că mă voi afla in situația asta. Si pe de altă parte v-am pus si pe voi în pericol. Voi n-ati gresit cu nimic si acum trebuie sa plătiți pentru greșeala mea..Regret enorm..Nu merit niste prieteni asa ca voi.
Nick: Karl, exagerezi. Mereu vei fi persoana mea favorită. Prietenul meu cel mai bun. Îmi ești ca un frate si țin enorm la tine. Normal ca te voi ajuta să treci peste asta. Toți te vom ajuta. O să rezolvăm totul. Împreuna. Te iubesc.
Karl: Si eu te iubesc.
Rămânând îmbrățișați pe jos. Nick era dispus să il protejeze pe Karl indiferent de obstacole. Nimic nu îl împiedică dacă este vorba despre Karl.
