Quackity: Care e cea mai bună cafea aici?
Hannah: Nu știu, dar preferata mea e cea Mocha cu multă frișcă deasupra.
Sosise chelnerul, au comandat două cafele Mocha apoi au început sa discute.
Quackity: Deci tot ce știu despre tine e că suntem colegi, esti in clasa a 9 a si te cheama Hannah si deja am ajuns sa servim o cafea impreuna.
Hannah: Uau, ce coincidență. Stai liniștit, nu ți voi face rău.
Quackity: De parcă mi-ar fi teamă.
Hannah: Deci nu îți este, curajosule.
Quackity: Nu mi-e teama de nimic si de nimeni mai bine zis.
Hannah: Imposibil. De parcă ai fi un zeu nemuritor si nu ti-e teamă de moarte.
Quackity: N-ai de unde să știi ;)
Hannah: Da, da, sigur. Spune-mi mai multe despre tine.
Quackity: Uhh
Hannah: N-ai încredere in mine. Ok uite, îți voi spune eu prima ceva despre mine. Numele meu intreg este Hannah Rose, am 16 ani. Părinții mei nu stiu ce fac, nici nu se interesează de mine, am fost nevoită să mă descurc pe cont propriu de cand bunica mea a murit. Stau in Florida de la 12 ani, pentru că inițial stăteam in Dayton dar m-am săturat de problemele făcute de parintii mei si pe care trebuia sa le suport așa că m-am urcat într-un tren de marfă care habar nu aveam unde ducea si am ajuns aici. A durat peste 10 ore dar a meritat. Am umblat pe drumuri până i s-a facut cuiva milă de mine si m-a luat la el acasă, insa nu aveam de gand sa stau la el pentru totdeauna. I-am propus ca daca ii pastrez curățenie in casa si il ajut la treburile in gospodarie îmi va da bani încât sa imi inchiriez un apartament si sa ma pot întreține. La 14 ani, cand am avut banii de care aveam nevoie pentru a imi inchiria un apartament acel barbat avea o cunostinta care lucra la un mic restaurant, si m-am angajat acolo pentru a face in continuare bani :) Spălam vase si serveam mâncăruri. De la 14 ani ma întrețin singură si platesc chirie cu banii pe care ii fac eu plus bursa școlară.
Quackity: Oh...povestea ta e clar..super...
Hannah: Poti sa zici ce vrei, până acum nu regret nimic din ce am facut.
Quackity: Deja îmi placi.
Hannah: Rândul tau sa-mi spui :)
Quackity: Uhh, da.
Povestea mea e asemănătoare cu a ta. Părinților mei nu le-a păsat niciodată de mine, puteam sa ma mut in celălalt capăt al lumii iar ei nici n-ar fi observat ca lipsesc. Doar in cazul in care aveau nevoie de mine sa le cumpăr alcool de la magazin. Țipau la mine de fiecare dată cand eram prin preajma lor, daca foșneam o pungă de pufuleți, daca ma impiedicam, daca tușeam sau strănutam eram certat. Aveam 7 ani. Nu prea realizam ce se întâmplă. Credeam ca asta se întâmplă in orice familie. Mi se părea ciudat când matusa si unchiul meu îmi dădeau bani, ma îmbrățișau si ma ajutau la teme. Ei au fost ca și părinții mei un timp îndelungat. Apoi a trebuit să vin in Florida pentru liceu. Si eu am un apartament închiriat chiar aproape de liceu.
Hannah: Îmi pare rau pentru copilăria ta. Acum din ce bani iti plătești chiria si altele?
Quackity: Umm vad ca ai terminat si tu cafeaua, plătesc eu ambele cafele si hai sa ne întoarcem pentru urmatoarea oră la liceu.
___________________________
Cei doi merg pe hol.
Quackity: În sfârșit gata orele, nu stiu cum o sa rezist mâine 7 ore.
Hannah: Da, avem două ore cu doamna Kaylie din păcate, iadul pe pământ.
Un băiat se apropie de ei.
???: Te crezi cel mai rebel din liceu, huh? *împingându-l cu pumnii*
Quackity: Ce ai frate, despre ce naiba vorbești? *apărându-se*
???: Crezi ca poți sa agăți toate fetele cu comportamentul ăsta de baiat rau?? Crezi ca imi poti lua locul fetițo?
Quackity: Du-te la un doctor, esti dement.
Schlatt: Eu sunt Schlatt si tu esti un nimic in fața mea, cară-te înainte să te zbor din școala asta.
Quackity: Nu prea cred ca vei reuși dar va fi amuzant sa te vad încercând.
Schlatt se repezise spre el încercând sa îl prindă de gât dar Quackity s-a ferit prinzându-l de încheieturi si aruncându-l pe spate. Schlatt s-a ridicat repede de pe podea si l-a prins de gat strângându-l si izbindu-l de perete. Quackity a scos un scâncet de durere fiind vânăt la față din cauza lipsei de aer. In secunda a doua Schlatt e la pământ din nou dintr-o dată.
Schlatt căzând pe podea îi oferă lui Quackity privire spre Hannah care avea un dictionar gros ridicat în mâini. S-a adunat o grămadă de elevi in jurul lor atrăgând atentia profesorilor.
Doi profesori îl ajută pe Schlatt sa se ridice, acesta fiind inconștient din cauza loviturii la cap.
Hannah: Cred că il duc la infirmerie. Tu esti bine??
Quackity: Sunt. Nu e prima oară cand am dat de specimene de genul.
Hannah: Totusi in prima ta zi de liceu.. Cam nasol sa îți începi experienta la liceu in felul ăsta.
Quackity: Nu-i problema. Mi-am facut un prieten si un dușman înca din prima zi, ma simt special.
Profesor: Voi doi, in biroul irectorului.
Quackity: Nu din nou.
___________________________
Hannah: Buna ziua?
Director: Am auzit ca ati intrat din nou in buclucuri. Pentru a doua oară intr-o zi.
Hannah: Nu avem nicio vină. Doar fiindcă a ieșit numai el rănit nu înseamnă ca e inocent.
Director: Știu ce s-a întâmplat. Am urmărit camerele de filmat însă ceilalti profesori nu. Voi avea grijă de Schlatt si imi pare rau pentru comportamentul lui.
Quackity: Dacă se ia înca odată de mine voi avea eu in special grijă de comportamentul lui.
Hannah: La revedere, domnule director!
Hannah si Quackity merg spre casă, bloc, mă rog. Aflaseră ca locuiesc in acelasi bloc dar la un etaj distanță.
Quackity: Am uitat sa îti multumesc pentru adineauri. Dacă nu erai tu probabil acum eram la spital cu o mască pentru aer peste gură chinuindu-mă sa trăiesc. Chiar iti mulțumesc. Iti sunt dator, orice vei avea nevoie, spune-mi.
Hannah: Eeh, sunt sigură ca si tu ai fi făcut asta pentru mine, deci nu-i cine știe ce.
Quackity: Nu-i cine stie ce ca mi-ai salvat viața? Vai Hannah, ce modestă ești.
Hannah: *râzând* Știu, mulțumesc quack quack.
Quackity: Cum mi-ai zis?? Nu-mi mai zi așa in viata ta daca ții la ea.
Hannah: Ce o sa faci quack quack? Îmi iei viata? *închizând ochii si scoțând limba făcând pe moarta*
Quackity: Modestă si amuzantă, drăguț. Sper să nu mai văd in viața mea pe cineva ca tine.
Hannah: Spre norocul tău nu mai exista nimeni ca mine dragule, sunt unică si ori te mulțumești cu o prietena ca mine ori rămâi doar cu celălalt prieten bun al tău, Schlatt.
Quackity: *pufăind amuzat de ce a zis Hannah*
Hannah: Oh deci ai si emoții, trebuie sa imi notez.
Quackity: Normal ca am emoții, nu sunt doamna Kaylie.
Hannah: Când ma gândesc la ziua de mâine deja mă apucă amețelile. *prefăcându-se că pică*
Quackity: *aplecându-se să o prindă*
Hannah: Aww, deci chiar ți-ar păsa de mine dacă aș pica. Chiar ai emoții quack quack :D
Quackity zâmbi și îsi dădu ochii peste cap în timp ce urcă scările blocului impreuna cu Hannah.
Hannah: Maine dimineață trec pe la tine sa mergem impreuna la școală, pa paa!
Quackity: Pa, Hannah. *și luându-se în brațe*
Hannah întră in apartamentul ei aruncându-și ghiozdanul prin cameră apoi întindându-se în pat.
Ce ochi frumoși are, cand m-am uitat in ochii lui mi-am amintit de cafeaua pe care am băut-o împreună. Ce băiat misterios. L-am facut sa aiba încredere in mine si nu am de gand sa il dezamăgesc. Îl voi urma pana la propriu-i mormânt. Așa cum fac prietenii.
