Școala Wordel

Sărutul mult așteptat

Fug rapid pe holurile școlii cu mii de gânduri ce mi se învârtesc în cap.Srisoarea lui Richard multe îmi spune.Vreau sa aflu unde sunt nepoții lui, unde e femeia pe care el a iubit-o,impreuna cu fratele lui.Oare sunt morți?

Ajung la usa înaltă și veche a biroului sau și vreau sa ciocanesc,insa aud niște voci.Este vocea lui Mark și cea a domnului Horfin

--Nu cred ca este gata, spuse Mark

--Ea e puternica ,Mark,are o putere uimitoare ,așa încât sa lupte împotriva lui Youtoun.

--Știu...dar îmi fac mari griji,o iubesc, nu sunt în stare sa o pierd

Simt cum inima mi se duce în călcâie.Oare despre cine vorbesc?

--Dragule,ai încredere în puterile ei.

Și desigur ca pana la un moment dat trebuie sa mă dau de gol, caci Mark se îndreaptă spre ieșire și rămâne uimit când ochii lui ii întâlnește pe ai mei.

--Danyelle?Ce cauți aici?

--M-Mark...am venit sa vorbesc cu domnul director 

El se uita lung la mine și se uita în ochii mei, dupa privirea sa îmi dau seama ca se întreabă cât de mult am auzit din conversația lor.

--Danyelle,ce te-a făcut sa vii în biroul meu?Întreabă domnul Horfin cu un zâmbet larg pe fata 

Un timp mă gândeam sa o iau la goana pentru ca îmi era foarte Rușine de faptul ca le-am ascultat discuția ,dar trebuie sa recunosc ca discuția lor m-a făcut foarte curioasa.Decid sa rămân,pentru ca sunt hotărâtă sa aflu dacă el e fratele lui Richard și dacă Eleanor e femeia care a pictat portretul fratelui sau.

--Am venit cu scopul de a va adresa niște întrebări ,desigur,daca îmi permiteți,zic eu cu o voce subțire 

--Bine,ia loc.Mark,cred ca poți pleca, zise domnul director uitându-se la el cu un fel de subînțeles

Mark încuviințează ,apoi se uita iarăși la mine și pleacă. 

Mă așez chiar în fata directorului, iar pe noi ne desparte doar o masa lucioasa din lemn, cu multe hârtii împrăștiate pe ea.Ma uit în ochii căprui și inima mi se duce în călcâi.

--Ce s-a întâmplat,Danyelle?

Îmi controlez răsuflarea mea și încep să-i povestesc.

--Am găsit o scrisoare de la Richard care ii era dedicata lui Eleanor,acolo se scrie despre...

--Stai,unde ai găsit-o?

--Era ascunsa între cărțile care erau pe rafturile din camera mea ,mint eu.

Nu cred ca va fi bucuros sa afle ca am fost în camera portretelor 

Se uita suspicios la mine.

--Bine,continua,zise el

--Acolo se scrie...

--Știu despre ce se scrie ,Danyelle ,și cred ca îmi dau seama ce vrei sa mă intrebi ,da, Richard e fratele meu, iar Eleanor e femeia pe care noi ambii am iubit-o.

--Îmi puteți povesti mai detaliat,va rog

--Bine,am întâlnit-o pe Eleanor în aceasta școală ,era foarte frumoasa ,seara noi mereu ieșeam și ne duceam la lacul interzis ,totul era bine ...pana ce n-a decis sa fuga împreună cu fratele meu, am aflat ca s-au iubit foarte mult ,mi-a lăsat o scrisoare unde isi cere mii de scuze.Indiferent de aceasta eu și acum o iubesc.Insa,vezi tu...Familia Eriwale are o putere deosebita fata de celelalte ,fratele meu este mai mare ca mine,el trebuia sa conducă acest tărâm al vrăjitorilor ,de aceasta a trebuit sa se întoarcă împreună cu Eleanor și sa trăiască bine și frumos într-un castel.

Face o pauza și în ochii lui se citește durerea.

--Ce s-a întâmplat mai departe ,domnule Horfin?

--După ce s-au născut ambii moștenitori ai familiei Eriwale,Youtun a atacat.

--De ce?

--O vroia pe Eleanor în soție 

Rămân socata la auzul acestor cuvinte,insa domnul director continua

--Pablo primul Moștenitor ,fiul lui Richard care avea 3 ani și sora lui,Molly care avea un an, au murit împreună cu părinții săi...

Pablo și Molly ,copiii care au murit în incediu ,nepoții lui Horfin.

S-a năpustit o liniște în biroul directorului, mintea mea refuza sa creadă în aceasta ,însă simt cum furia și dorința de răzbunare mă năpustește.Poimaine seara Youtun va fi pedepsit.

--Va mulțumesc ,zic eu pana la sfârșit,pentru ca mi-ați povestit.

--Ca unica eleva care ai găsit scrisoarea cred ca ai tot dreptul sa știi.

Eu încuviințez și mă pornesc spre camera mea , însă când ajung sa ies din biroul directorului ,domnul Horfin îmi spune:

--Pot sa te rog ceva?

Mă întorc,mă uit în ochii lui și aprob din cap.

--Ai grija de tine și de prietenii tai 

Mă uit socata la el, dar ,defapt,e domnul director cu niște puteri uimitoare ,de ce sa mă mir ca el știe tot despre oricine?

--Bine,zic eu în cele din urma și ies din birou

Nu vreau sa mă duc în camera mea, chiar dacă am aflat atâtea de multe informații ,gandurile mele sunt la Mark,oare aceste cuvinte erau destinate Melisei?

Decid sa plec la lacul interzis.

Era atât de liniștit,padurea Foșnea încet și sunt doar eu în zgomotul naturii.

--Ce cauți aici?

Chiar înainte de a mă întoarce și de a mă scufunda în ochii reci albaștri ,știam cine este...

Este Arron

Părea furios și era cu pieptul gol pe care siroia picături de apa, era seara și din cauza lunii aceste picături de pe piept strălucea...

Nu atrag atenție la cuvintele sale ,ci mă apropii de el.Pun degetele pe trandafirul tatuat de pe abdomen ,Apoi duc degetele mai sus pe piept în partea stânga ,unde era scris: Never a victim,forever a fighter.El statea neclintit ,în ciuda furii sale ,mă lasă să-l ating.

Nu ridic capul,insa degetele mele se tot plimba pe tatuajele lui.

Cât de tare îl iubesc, vreau să-l sărut,vreau sa fug și eu cu el așa cum Eleanor cu Richard.

El îmi ia brusc mana de pe abdomenul lui ,ridic ochii .

El se uita la mine furios ,după care brusc ,fără să-mi dau seama buzele lui se lipesc de ale mele.

În acest sărut erau toate emoțiile noastre ,toată furia ,toata ura...toată iubirea.

--Te urăsc ,zise el încet la urechea mea, te urăsc pentru ca nu ai fost pana acum langa mine, dar acum...ești doar a mea.

După care mă sărută apăsat.

Suntem Creați unul pentru altul, inima lui de piatra poate iubi.Inima lui de piatra mă iubește pe mine, doar pe mine.De acum încolo eu sunt  doar a lui.