Școala Wordel

Pagina 516

Rămân neclintită.Mark se uită la mine,apoi își întoarce spatele și plecase.
Pagina 516?El e.El a pus cartea.El ne-a urmărit și știe ce vrem să facem.El ne-a ajutat tot acest timp.
Totul este atât de evident,nu pedegeaba mi-a spus sa fiu ateantă.Și,m-a șpionat acum seara.A ascultat ce a zis Arron despre mine.
Mă uit în jur și încep sa alerg spre cameră.
—Danyelle!mă strigă din urmă vocea lui Reed,însa nu am tras atenție.
Chiar și dacă acesta a fost Mark,el ne-a ajutat,nu ne-a făcut nici un rău.Cred ca Melisa avea dreptate,poate Mark n-o plăcea,vroia doar sa fie mai alături de noi ca să ne șpioneze.Dar de ce?De ce Mark ar vrea să ne ajute?
Când am ajuns în cameră,am răscolit toate lucrurile în căutarea cărții.Am găsit-o la Veronica în șifonier.
Dadeam paginile foarte repede și căutam numărul 516 în colțurile de jos al cărții,însa pagina 516 nu era.De aia fetele nu găseau nimic.
Cineva a rupt-o?De ce nu-i?
Apoi mi-am adus aminte de scrisoarea care mă invită la școală.
Poate trebuie sa fac o magie.Poate pagina doar este ascuna.Am întins mâinele spre cartea deschisă la pagina 515 și 518.M-am concentrat asupra paginii gălbui și veche,cu numărul 516 gravat jos.Am simțit cum magia se revarsă peste carte.
Când am deschis ochii am fost șocată.S-a primit!Pagina 516 stă în fața mea.

Camera ascunsă din Școala Wordel

Această cameră este păzită de o ușă specială ,care este imposibil de deschis fără cele 4 cristale:roșu,galben,albastru,verde,care se pun în locurile special adâncite pentru ele în ușă. Fiecare cristal este ascuns foarte bine printre împrejurimile renumite și importante ale școlii.Ce-i care vor sa le dobândească va trebui sa fie curajos și puternic.Cristalele sunt păzite de vrăji puternice și înfricoșătoare.
Nimeni nu a deschis ușa,doar primul director al școlii știe ce se afla în camera ascunsă și unde sunt cristalele.

M-am uitat în partea de jos a paginii și am văzut imaginea a patru cristale în formă de romb.
Deci ca să deschid ușa aia,îmi trebuie aceste cristale.Intrebarea este :Cum?Cum 4 fete de 17 ani să găsească niște cristale care nimeni nu le-au găsit.
Trebuie sa găsesc fetele și să le povestesc despre aceste 4 cristale aproape imposibil de găsit,însa aud cum ușa camerei se deschide.Repede închid cartea și o ascund.
—Danyelle?
Când îmi întorc privirea ,îl văd pe Reed stând la prag.
—Reed,îmi trebuie sa le caut pe Melisa ,Tate și Veronica ,te rog nu acum.
—Bine,am sa te aștept în cameră la tine,zise și ma săruta pe frunte.Te iubesc.
—Și eu.
Ma întorc și alerg spre marea sală.Pe Melisa o găsesc intr-un colț mâncând tort.M-am apropiat repede de ea.
—Melisa,știi unde sunt celelalte fete?întreb eu.
—Probabil se veselesc cu partenerii lor,tu de ce nu esti cu Reed?
—Nu contează ,trebuie sa le gasim,urgent.
—S-a întâmplat ceva?întreba ea revenind din tristețe
—Îți povestesc mai târziu ,când le găsim și pe ele.
Am mers prin toată sala și am găsit-o pe Tate lângă un al tip ,ceia ce era ciudat,însă nicidecum nu o găsisem pe Veronica.
—Poate e în curte ,propune Melisa.
—Da,mergem în curte,zise Tate.
Aerul rece îmi bate în față.Chiar și dacă aici nu prea era frig ,oricum se simțea ca e toamnă.
—Uita-ți,e acolo,arătă Melisa.
Când îmi întorc capul spre direcția unde arătă Melisa văd parul blond al Veronicii.Ea se săruta aprins cu partenerul său.
—Ăăă...Veronica ,zic când ma apropii încet de ea.
Ea își dezlipi buzele se uita la mine șocată.
—Da,ce s-a întâmplat ,Danyelle ?Mă întreba.
—Trebuie sa vorbim,urgent,în biblioteca.
Ea se uita la partenerul său cu tristețe,îl sărută repede și alergase impreuna cu noi la biblioteca.
Când am ajuns nu era nimeni ,iar luminile erau stinse,ceia ce ne trebuia.
—De ce ne-ai chemat în bibliotecă?Mă întrebă Tate.
—Deoarece la noi în cameră mă așteaptă Reed.
—Wow,dacă cineva dintre fetele din școala ar știe asta ,ne-ar blestema pe toate,zise Veronica,iar eu îmi dădusem ochii peste cap.
Când am ajuns la o masă și ne-am așezat toate,am început sa le povestesc despre Mark și cele 4 cristale.După ce am terminat de povestit toate se uitau la mine de parca eram un extraterestru.
—Mark tot acest timp ne-a șpionat ?Dar de ce?mă întreba Tate.
—Habar n-am,dar ceia ce stiu este că ne urmarea chiar înainte de a ne cunoaște,pentru ca când am vorbit prima oară mi-a spus sa fiu ateantă .El deja știa ce vrem sa facem,zic eu.
—Și cum noi,niște fete care nu se pricepe aproape la nimic ,sa gasim cele 4 cristaluri care nici un vrăjitor nu le-au găsit?Întrebă Veronica.
—Ne vom isprăvi,zise Melisa sigura.Noi suntem destul de puternice.Zici ca se afla în locuri importante și renumite ale școlii ?
—Da,așa era scris ,raspund eu.
—Care ar putea fi?întreba Melisa
—Defapt tata mi-a povestit ca sunt foarte multe camere ascunse și importante ,care ascund trecutul școlii și mistere despre cei mai puternici vrăjitori,spuse Veronica.
—Știi un loc?o întreb eu.
—Nu,el doar mi-a spus că sunt.
—Da,ne-ai ajutat,zise Tate dându-și ochii peste cap.
—Stați puțin ,când am citit cărțile in care încercam să găsim ceva despre ușă,am citit că pe undeva prin școală este o camera plină cu portrete ale vrăjitorilor importanți.Pare un loc destul de important,poate acolo e posibil sa fie?se gândise Melisa
—Da,trebuie sa încercam sa găsim unde se afla și căutam pe acolo,zise Veronica.
—Haide-ți să plecam ,sunt atât de obosita,zise Tate.
Și toate aprobăm din cap.Când urcam scările spre camera,mi-am adus aminte,că ma așteaptă Reed.
Când am întrat ,l-am văzut uitându-se la poza mamei mele.El își ridică privirea.
—Am vrut sa stau puțin cu tine ,dar cred ca deja e târziu și am sa plec.
—Mâine vom sta toată ziua împreună,zic eu zâmbind si sărutând-ul.
—Promite-mi,zise el
—Promit.Noapte buna.
—Noapte buna.
După aia m-am bait și m-am pregătit de culcare impreuna cu fetele,vesele căci am găsit un indiciu despre ușă.Cand deja eram toate gata pentru paturile noastre ,în fereastră se aude un ciocănit.Când mi-am întors privirea am văzut un plic zburător care încerca sa între în camera noastră prin fereastră.
De la cine poate sa fie?
Toate eram speriate,însa eu am deschis fereastra și am lăsat ca plicul să se așeze pe patul meu.
L-am luat neliniștită și am început a citi de la cine este.
—Cine l-a trimis?întrebă Tate nerăbdătoare.
Era o mică pauză,pentru că din cauza șocului nu prea puteam vorbi
—Domnul director,zic eu în cele din urmă.