Școala Wordel

Misteriosul Mark

—Khaterine ?Întreabă toate
—Nu-mi vine să cred,zise Melisa
—Tocmai am văzut-o cum bătea la ușa secretă și cum se întreba de ce nu se deschide.
—Ești sigură că Khaterine era?
—Da,sunt sigură ,zic eu hotărâtă.
—Dar de ce lui Khaterine i-ar trebui obiectul ce se află în camera aia?Întrebă Veronica
—Habar n-am,zic eu
—Însa acum stim cine vroia să deschidă ușa și,datorită acestei informații putem afla ce se află dincolo de ușa secreta.Ce i-ar trebui lui Khaterine?Întrebă Tate
—Nu știm ,răspunse Melisa
—Trebuie să aflăm ,zise Veronica.
    Am vorbit mult timp despre ce-i posibil să se afle în camera misterioasă.Dupa aia am decis să ne culcăm,pentru că mâine va fi o zi destul de grea.
    Însa eu mă gândeam la Mark și la cuvintele spuse de el.Fii ateantă ,ce ar însemna asta?De ce sa fiu ateantă ?Și în tot acest timp Khaterine a stiut că vreau să aflu ceva despre ușă.Dar de ce nu i-a spus lui director că umblu noaptea prin holuri,atunci m-ar exmatricula și ar putea liber sa obțină ce vrea înaintea noastră.Totul nu are nici o logică.
    Nici nu mai țin minte cum am căzut intr-un somn adânc.Visez cum alerg pe holuri și din urma mea fuge Mark.Alergam spre ușa și când am ajuns,în fața ei ,mă aștepta bunica,numai că nu era bătrâna ci foarte tânăra.
—Danyelle,te-am așteptat,zise ea dulceag.
—Fii ateantă,îmi soptise Mark înainte de a mă duce și a o îmbrățișa pe bunica.
Când m-am dezlipit din îmbrățișare și am ridicat privirea spre ea ,bunica dispăruse ,iar in fața mea stătea Arron.
—Ești atât de naivă,zise el râzând spre mine.
Însă Mark făcuse o vrajă și în locul lui Arron era nori de fum negri care s-au lăsat duși parca de vânt.
Mark mă luă de mâna și împinse ușa.Spre uimirea mea ,ea s-a deschis și ...
—Trezirea!Micul dejun vă așteptă ,striga alarma în toată camera.
—Cineva va rog,stricați alarma aceasta,strigă Veronica somnoroasă.
    Noi ne-am îmbrăcat în uniformele școlare,iar părul auriu l-am prins într-o coadă de cal.
—Bine ca azi e sâmbătă,zise Tate,nu vreau să fac nici o lecție cu nici un profesor după ziua de ieri.
—Mai ales Istoria vrăjitorilor,completă Melisa.
—Hey,nu avem nici un motiv sa ne supăram pe doamna Khaterine,nu se știe în ce scopuri vrea sa folosească obiectul ascuns,comentă Veronica.
—Ai dreptate ,poate să-l folosească într-un scop pozitiv dar e posibil și într-un scop negativ,o aprob eu pe Veronica.
—Nu credeți ca era sa fim exmatriculate sau puse în ore de detenție ,ca să ne încurce ,dacă era sa-l folosească intr-un scop negativ?întreba Melisa.
—E totul atât de greu,zise Veronica
Cand am coborât la micul dejun ,Reed m-a luat de mâna și m-a condus spre prietenii săi.
—Ce...?
—De azi înainte o sa stai cu mine ,zise el zâmbind.
—Bine ,zic eu chicotind.Fetelor sper să nu vă supărați,le strig eu prietenelor mele
—Nu-ti face griji ,Danyelle ,zise Melisa râzând alături de Tate și Veronica.
Când ajung la masă,Erin îmi zâmbi și spuse :
—Danyelle !Salut.
—Salut ,zic eu zâmbind.
—Eu cu Martin suntem foarte bucuroși că de acum ești în gașca noastră,spuse ea.
—Da,eu sunt la fel foarte bucuroasă.
    M-am uitat peste umăr la prietenile mele,sunt sigura că trebuie sa discute despre rochiile de Halloween ,care va avea loc peste o săptămâna.
—Ați auzit ?se spune că Arron a fost găsit noaptea târziu scăldându-se în Lacul Înterzis,zise Martin
—El poate s-o facă ,zise Erin,oricum face ce vrea,pentru el reguli nu există.
—Da,pentru că e un nesimțit,spun eu.
—Aici nu pot sa nu fiu de-acord cu tine,zise Martin.Dar oricum ,chiar și pentru el asta deja este peste limită.Unora le este frica să se afle prin preajma lacului,nu mai zic sa se scalde în el.
—Chiar nu vreau să vorbesc acum despre Arron ,zise Reed și mă luă de mână.Ce planuri ai,Danyelle?
—Azi vreau sa ma odihnesc puțin cu prietenile ,dar aștept scrisori zburătoare de la tine,zic eu zâmbind.
    După ce am mâncat micul dejun cu toții,eu m-am ridicat de la masă și am vrut să mă pornesc spre celelalte fete.În cale mi-a aparut o fata cu parul blond și a aruncat lichidul din pahar pe mine.Simteam cum picăturile de suc de portocale șiroia pe pieptul meu.Eram confuza și cu gura căscată .De ce naiba ?
—Oh,scuze ,nu am vrut ,dragă ,zise ea
—Rachel !De ce ai făcut asta ?Întreba Reed venind în fugă spre mine.
—Nu am vrut ,scumpul meu ,zise ea și îi sare în brațe.
Poftim ?Scumpul ei ?
Îi arunc o privire lui Reed ,care îi dea de înțeles ca nu e bine.
—Ti-am spus ,sa nu-mi zici scumpul tău,nu sunt al tau,Rachel
—Ba da,al cui poți sa mai fii ?
El se uita la mine cu o privire obosită.
—Al ei sunt ,zise și își îndrepta degetul spre mine.
     Rachel se uită la mine cu dezgust.Avea ochii albaștri și parul blond.Era înaltă și purta parul pe spate.Avea buze mici și un nas micuț.
—Nu cred,dragul MEU,zise ea accentuând ultimul cuvânt.Apropo sa știi ca noi suntem meniți sa fim impreuna ,pa,zise și plecă mândra spre ieșire.
     Eu sunt udă toată și înțeleg că toți din sala au privit scena asta.A rămas doar sa sper ca au rămas puțini la micul dejun.
—Îmi pare atât de rau ,Danyelle ,zise Reed simțindu-se vinovat.
—Totul e bine,zic eu
Și brusc mă apuca cineva de braț.
—Haide,Danyelle trebuie sa faci o baie ,îmi zise Veronica.Ai noroc ca azi e sâmbătă și nu avem lecții.
—Veronica !Strigă Melisa,apoi se apropie de noi și vorbi în șoaptă:Trebuie sa ne ducem toate sa căutam la biblioteca despre ce se poate afla dincolo de ușă.
—Du-te,zic eu ,mă pot urca și singură pănă în cameră,zic eu uitându-ma la Veronica
—Bine,fii ateanta.
     După ce am urcat cu greu scările și am ajuns in camera,nu aveam răbdare sa fac o baie.Eram foarte lipicioasa din cauza sucului dulce.
După ce m-am spălat ,trebuia sa plec in odaia de zi ,căci mi-am uitat hainele acolo.
    Eram înfășurată intr-un prosop alb și cu parul ud,căutând hainele necesare ,când brusc se dea ușa de perete.
O,nu!
    Cu speranța sa fie una dintre prietenile mele,îmi alung privirea spre ușă.Cu parere de rău ,în prag statea Arron,furios,și cu părul negru ciufulit.
   Super ,chiar cred ca nu mi-a ajuns ca în timpul în care sunt înfășurată intr-un prosop ,sa între cel mai arogant și nesimțit băiat.
—Ce naiba...?
—Unde sunt ?
—Cine?Înreb eu derutata
   El însă se calma o clipa și ,se întoarce să se uită la numele gravate pe ușă.
—Am încurcat camera.
    Ce?A încurcat camera ?Îmi vine sa râd,dar n-o fac,ci ma uit la el așteptând o scuza sau o explicație.
    El însa își întoarse privirea la mine.Mă cercetă de jos in sus și pe fața furioasă a apărut un zâmbet.În cămasa care se mulă pe piept arăta atât de fermecator.Daca nu era atât de enervant poate aveam sa-i pic în tronc.
    El se apropie încet de mine,cu ochii uitându-se in ai mei.Se uita la mine ca leul la o carne cu sânge.Îmi dea parul după ureche cu o mișcare ușoară,iar eu am simțit fiori peste tot.Doar o atingere,însa corpul meu se simte de parca am primit o doză de scântei.
—Cum e să fii prietena lui Reed Aford?întreba el.
   Ce?Ce intrebare mai e și asta ?
    Însă nu am reușit sa raspund,căci în camera a întrat Mark.
     Da,se pare ca e ziua ușilor deschise.
Se uită o clipă la distanța dintre noi,apoi își ridică privirea rușinat.
—Ăăă...scuze,o căutam pe Melisa ,zise el.
      Arron însă nici nu și-a întors capul să se uite cine e,după încă o privire ,s-a întors pe călcâie și a plecat din camera.Lăsând în urmă un miros atât de plăcut.Era ceva deosebit ,amestecătură dintre mentă și trandafir,însa un miros în stil bărbătesc.
Mark a rămas pe pragul ușii derutat,după a tresărit puțin uitându-se la mine și își ascunse ochii.
—Danyelle,îmi cer scuze.
    De-abia acum mi-am dat seama că în tot acest timp am fost doar într-un prosop.
Mi-am luat repede hainele și am plecat în baie.
—Melisa e în bibliotecă,strig eu din baie,însă n-am primit nici un răspuns.
     Când am ieșit ,l-am văzut așezat pe patul meu uitându-se la fotografiile mele din copilărie care le-am pus pe șifonier.
Își ridică privirea spre mine.Poate doar mi s-a părut ,însă de parca avea lacrimi.
—Ah,scuze,am avut o copilărie grea,zise el și pune fotografiile la loc.Mi s-a spus că ești în relație cu Reed ,nu?
—Ăă...Da.
—Atunci de ce el se află la tine în cameră când tu esti înfășurată doar într-un prosop?
—A fost o coincidență neplăcuta ,zic eu rușinându-ma
—Bine ,sfatul meu e sa nu te legi cu Arron.E o persoana grea și rea ,in fata lui poți sa fii doar o jucărie.
—Niciodată n-am sa ma leg cu Arron,zic eu hotărâtă.Deci ,Melisa e la biblioteca.
    M-am gândit sa-l întreb ce a vrut sa spuie prin Fii ateantă,însă nu vreau sa ridic aceasta temă după situația care s-a întâmplat cu 10 minute în urmă.
—Ce?A,da,sigur ,bine ,zise el și plecă,însă când a ajuns pe hol ,nu a plecat spre direcția bibliotecii.