Școala Wordel

Intâlnirea perfectă

Fiecare dintre noi a citit această carte,însă niciuna dintre noi nu a gasit niciun răspuns.
—Nu înțeleg, cine poate să ne pună cartea asta sub ușă și cu ce scop?Întrebă Tate cu gura plină de paste.
—Nu stim ,nimic nu stim,zise Veronica tristă.
—Trebuie sa fie un raspuns ,sunt sigură,zic eu.
—Cel care ne-a pus-o sub ușă înseamna că ne urmărea,altfel de unde să știe ce ne trebuie?Întrebă Tate
—Sau posibil doar cineva a facut o farsă,zise Veronica plictisită.
—Nu cred sa fie o farsă,nu văd nimic amuzant în faptul ca a pus o carte veche de o mie de pagini sub ușa unor fete,spuse Melisa.
—Aici sunt de acord cu tine,zic eu Melisei
—Ei bine,fiecare am citit-o și nu am găsit nimic ce poate sa ne spună despre ușă,zise Veronica nervoasă.
—Dar trebuie să luptăm,trebuie să o deschidem.Va dau cuvântul ca e ceva important acolo și dacă va nimeri în mîinele cui nu trebuie ,va fi o catastrofă ,simt asta.
După prânz avem o lectie de Istoria vrajitorilor,iar dupa ma pregatesc sa ies putin cu Reed,care m-a invitat ieri printr-o scrisoare magică.Scrisoarea a zburat direct la mine la lecția de Magie,prin geamul care era deschis și,din fericire nimeni nu a observat.
—Fetelor ,cred că am să mă duc la asistenta medicală ,mă simt foarte rău,zise Veronica cu mâna pe frunte.
—Ce s-a întâmplat?o întreba Melisa
—Ma doare puțin capul și sunt foarte slăbită ,plecați fără mine la lecția următoare.
—Da,desigur ,după ora de Istoria vrăjitorilor ne vom urca in camera să vedem cum te simți,spun eu îngrijorată ,iar Melisa și Tate aprobă.
Ne ridicăm de la masă și ne pornim spre curte.Frunzele galbene și ruginite cad la pământ ,iar vântul leagănă crengile copacilor.Aerul de toamnă îmi gâdilă nările,iar norii ne anunță că în orice timp poate sa dăm de o ploaie.
Veronica plecă spre o ușă puțin mai departe ,iar eu cu Melisa și Tate ne îndreptăm spre cabinetul lui Khaterine.
Când am ajuns în clasă,nu mai erau locuri si am fost nevoită sa mă așez cu un tip din anul trei ca sa fiu mai aproape de Melisa și Tate.
Nu stiu de ce se afla aici cu cei din anul inâtai dar după faptul ca e recreație și încă tot scrie grăbit ,îmi dau seama ca face o lucrare adaugatoare sau o lucrare care nu a reușit-o sa o facă la lectie.
Era atât de concentrat încât cred ca nici nu și-a dat seama că m-am așezat lângă el.
Doamna Khaterine a apărut în față noastră,îmbrăcată cu o rochie simplă neagră și cu parul cârlionțat lăsat pe spate.
—Buna,dragi elevi ,astăzi vom învăța revoluția vrăjitorilor din anul 1910.Incepem cu...
—Ps!Ai un creion ?mă întrebă în șoaptă colegul de banca
—Da,sigur ,zic și îi întind creionul galben.
—Mersi,apropo sunt Mark .
—Danyelle.
—Încântat ,Danyelle.
De multe ori l-am văzut pe Mark pe holuri.
Avea părul brunet și ochii de un cafeniu închis.Buzele groase și era destul de înalt.
—Se spune că Reed Asford te-a invitat la bal,e corect?mă întrebă el în șoaptă
—Da,ca sa fiu politicoasa îl întreb :Tu cu cine te duci?
—Cred ca am s-o invit pe Melisa ,vecina ta,să nu-i spui,zise el zâmbind.
—Desigur că nu-i spun,nu-ți fă griji.Îți place de ea?
—Da,e foarte frumoasă,zise el uitându-se la părul roșcat al Melisei.
Eu zâmbesc la gândul cât de frumos se potrivesc amundoi.
—Esti dintr-o familie de vrăjitori ?mă intreba el
—Da,mama a fost vrăjitoare și a învățat in școala aceasta,însă pe tatăl meu nu-l cunosc.
—Ai trăit doar cu mama ?
—Am trăit doar cu bunica.Nu stiu nimic despre părinții mei ,nici măcar nu stiu dacă sunt vii,zic eu uitându-ma la caietul meu.
—Îmi pare rau ,dar nu crezi ca dacă erau vii nu aveau să te lase singură cu bunica?
—Nu știu,nu-i cunosc.Cine știe ce au pățit sau ce decizii au luat,zic eu tristă.
—Ai dreptate, zise el.
—...pe acasă veți avea de citit tema și de făcut un eseu de o pagină.Puteți acum sa începeți până ce se termină lecția,spuse doamna Khaterine.
După trei minute de tăcere se aude sunetul,care anunța sfârșitul lecției.Cand dau sa mă ridic ,Mark spuse:
—Danyelle.
—Da?
—Fii ateantă.
Ma uit derutată la el,nu avea nici o urma de zâmbet.
—Ăăă...
—Danyelle !strigă Melisa ,trebuie să ne grăbim în cameră.
El zâmbește și iese din clasă.
—Ce-i cu fața asta ?Întreba Tate
—Nimic,nu contează .
—Veronica e în cameră ,trebuie să ne ducem să vedem cum se simte și trebuie sa-ți alegem hainele pentru întâlnirea cu Reed ,zise Melisa veselă.
—Da,bine,zic eu,însă gândurile sunt cu toate la Mark.
De ce sa fiu ateantă ?Si de ce un băiat cu care m-am cunoscut abia 30 de minute să mă anunțe ?
—Danyelle ,esti sigură că e tot bine?mă întrebă Melisa
—Da,pursisimplu ma gândesc la întâlnirea cu Reed,mint eu.
Nu cred că sunt sigură că vreau să-i spun despre conversația mea cu Mark.
Când am ajuns în cameră Veronica era pe pat și citea cartea veche,căutând un indiciu pentru ușa secretă.
—Nimic,spuse ea cu un oftat când ne-am așezat toate pe pat.
—Haide să lăsăm cartea pe ziua aceasta și să ne gândim la costume atâta timp cât Danyelle pleacă cu Reed,zise Tate.
—De-acord ,adaugă Melisa
—Ce ați făcut la Istoria vrăjitorilor,ne întreba Veronica
—Oh,nimic nou,Danyelle a fost nevoită sa se așeze cu un tip din anul trei,doar atât,spuse Tate
—Serios ?
—Da ,însă nu am ce sa povestesc,spun eu plictisită.
—Măcar e frumușel?mă întreba ea
—Destul,zic eu.Bine trebuie sa ma pregătesc.
—Ăăă...
—Nu,o întrerup eu pe Melisa ,ma pregătesc singură,ma duc doar la o întâlnire.
După ce mi-am făcut un coc în vârful capului si am auzit protestele fetelor,m-am îmbrăcat in blugi și intr-un maiou mulat ,apoi am plecat spre curtea școlii.
Afara deja era destul de întuneric și stelele se iveau pe cer.Vântul sufla lin și era liniștit.
În depărtare sub un copac înalt din curte am zărit luminițe .Când am ajuns mai aproape am văzut plapuma așezată pe iarbă și lumânările arzând.
—Cacao ?aud vocea lui Reed din spatele meu.
Ma întorc pe călcâie și îl văd zâmbind,iar in mâini ținea doua ceșcuțe.
—Salut,da,mersi ,zic eu amabil.Și,îmi cer scuze pentru întârziere.
—E în regula,înțeleg.
El s-a așezat pe plapumă și m-am alăturat și eu lui.
Băutura călduroasă era foarte gustoasă.
—De unde cacao în școala Wordel?Întreb eu
—Magie,Danyelle,zise el simplu.
—Aha ,clar ,să mă înveți și pe mine această magie,zic eu zâmbind.
—Uita-ți ,ce romantic,imi vine sa vomit ,se aude vocea de undeva de sus.Când ridic privirea îl văd pe Arron.Avea camasa deschisa,care lăsa să se vadă mușchii lucioși și bine scultptați,iar părul negru era ciufulit.Se afla pe balcon cu ambele mâini sprijinite de balustradă.
—Cred că stiu un loc unde poți sa vomiți ,pe tine ,oricum nu ai să strici nimic,zic eu.
—Arron,pleacă si nu căuta probleme,adauga și Reed
Arron însa doar se râde,apoi ridica mâinele și peste masa pregatită de Reed a inceput să ploaie.
Niciodată n-am simțit așa furie.Am ridicat  mâinele gata pentru o vrajă,însa el era primul.Mă ridică în aer până la el.Reed arunca vrăji însa Arron si-a facut un scut în împrejurul nostru.
Se apropie de mine.
—Fat-o,nu ți-aș propune să te pui cu cei mai puternici,e foarte prost din partea ta.
—Nu-mi spui tu ce sa fac.
Zâmbește.
—Danyelle,în școală asta toți mă ascultă pe mine.
Își ridică mâinele,iar din ele țâșni apă.Simt cum tot corpul mi se umezește.
Eu rămân cu gura căscată uimită ,uitându-mă la mine ,apoi la el.El zâmbi și cu o simpla miscare de mână,mă așează la pământ.
Rânji la mine ,apoi plecă înauntru.
—Nu-mi vine să cred cât de nesimțit e,zic eu nervoasa.
—Danyelle,îmi pare rau ,nu am putut face nimic din cauza scutului.
—E în regulă,zic eu uitându-mă la mine.
—Ah stai ,pot să corectez asta,spuse el
O lumină din mâinele lui se revarsă peste mine și simt cu hainele devin uscate și calde.
—Mulțumesc
El zambeste apoi mă îmbratișează.
—Haide până la lac,zise el,sa ne primblam puțin.
—Da,sigur
Am traversat curtea si am trecut de porțile  școlii .
Când am ajuns la lac ,priveliștea era minunată.Lumina lunii se reflectă pe lac ,iar stelele strălucesc pe cerul nemărginit.
El se uită în ochii mei și spune aproape în șoaptă :
—Nimic nu-i mai frumos ca tine.
Apoi își lipeste buzele de ale mele.Primul meu sărut cu cel mai frumos si renumit vrăjitor,dacă cineva mi-ar spune asta cu cinci luni în urmă aș zice ca a pățit ceva la cap.
Îl plac pe Reed,îl plac cu adevărat.Nu vreau ca seara să se termine,nu vreau ca sărutul să se termine.
Dupa ce își dezlipi buzele se așeză pe iarbă impreuna cu mine.Mi-am pus capul pe pieptul lui si ne uitam la stelele de pe cer.Nici nu trebuiau cuvinte,noua ne placea când suntem împreună și cred că de azi vom fi mereu împreună.

Când deja era ora târzie,ne-am pornit înapoi spre castel.M-a petrecut de mână până la ușa camerei mele și apoi mă sărută.
—Noapte buna,Danyelle.
—Noapte buna ,Reed.
Cand am întrat în cameră,am vazut că fetele dormeau strâns.M-am schimbat si m-am pregătit și eu de culcare.Eram foarte obosită și am cazut intr-un somn adânc .Nu am dormit mult când brusc iarăși vocea mă strigă.
Danyelle!
Nu pot să stau ,trebuie să vad ce este,trebuie sa văd de ce mă strigă vocea.
Am fugit pe holurile scolii spre ușa secretă.Vocea nu se mai auzea ,însa eu vroiam sa fiu alături de ușă.
Se auzi un zgomot si eu m-am oprit la colț.Cine mai poate să fie aici la ora aceasta ?Cineva era lânga ușă,cineva vrea sa o deschidă.Persoana care am descoperit-o bătea tocmai în ușa secretă.
—Ce naiba să fac ca să te deschid ?zise ea.
Sunt ingrozită.Ea e cea care m-a urmărit noaptea.Ea e cea care vrea sa deschidă ușa.Nu-mi vine să cred.Oare ce înseamnă asta ?
Am fugit înapoi spre cameră,de data aceasta n-am fost liniștită,trebuia sa-i spun fetelor acum.Inima îmi bătea nebunește
—Fetelor!
A durat putin timp cât s-au trezit,au cascat și au deschis ochii.
—Danyelle,ce se întamplă,de ce ne-ai trezit?Întrebă Melisa
—Stiu cine m-a urmărit în seara ceia și,stiu cine vrea sa deschidă ușa.
—Cine ?Întrebă toate cu uimire.
—Khaterine.