Școala Wordel

O întrebare

     Când m-am trezit din cauza alarmei,am fost uimită s-o văd pe Veronica pregătită de lecții.
—Unde e Veronica și cine esti tu?întreb eu.
Ea își dăduse ochii peste cap.
—Ha.ha.ha ,zise ea strâmbându-se.Îmbracăte mai repede trebuie sa plecam la micul dejun.
Eu mă ridic în capul oaselor și ma uit în jur.În camera eram doar eu și Veronica.
—De ce v-ați trezit atât de degrabă ?întreb eu.
—Mark.
—Mark?
—Da,a ciocănit la ușa noastră până ce Melisa nu s-a ridicat din pat.
—Ce a vrut ?întreb eu.
—Păi...a spus ca pursisimplu se plictisea,zise ea indiferent.
     Da,asta era ciudat.Mark crede ca suntem prieteni,însa nu cred că prietenia asta este mai buna ca prietenia mea cu Arron.Ei bine,da,ne-a ajutat,dar asta nu înseamnă că putem avea încredere în el.
   Astăzi am să-mi las parul pe spate.Era ondulat și arăta frumos.Mi-am luat repede uniforma școlară și am plecat cu Veronica spre micul dejun.
—Melisa și Tate sunt în sală?întreb eu
—Da,ne așteaptă,răspunse Veronica.
   Sper să nu mă întâlnesc cu Arron azi ,nu stiu ce are invedere prin ,,prieteni".Nu i-am spus fetelor despre ,,prietenia"mea cu Arron.
   Sala era plină de elevi.
   Le-am salutat pe Tate și Melisa și am plecat spre masa lui Reed.Cand m-am alăturat lui,el m-a sărutat și m-a îmbrățișat strâns.
—Buna dimineața,zic eu
—Buna dimineața,spuse și el.Ce planuri ai pe azi după lectii.
—Ăăă...sa citesc.
Serios ?Sa citesc ?Altceva,Danyelle,nu ți-a venit în cap?
—Să...citești?Întrebă el.Sper ca n-o sa fie nimic dacă am să-ti stric puțin planurile atunci.
—Defapt ,chiar vreau sa ma odihnesc.
    El încuviința trist din cap.
    Nu vreau să-i spun lui Reed despre camera ascunsă sau căutarea cristalelor.Nu că nu am încredere în el,ci cred ca se va uita ciudat la mine și nu mă va înțelege.
Orarul de astăzi este :
1.Magia
2.Autoapararea
3.Poțiuni
   Când am terminat micul dejun ,l-am sărutat rapid pe Reed și am plecat cu prietenile mele spre ora de Magie.
   Doamna Romilda era vesela și destul de bună astăzi.Trebuia să facem să dispară un obiect și,cu o mare uimire pentru mine ,s-a primit.
    La autoapărare domnul Andrew era ocupat puțin cu niște băieți mai în vârstă decât noi.Un băiat cu parul roșcat i-a făcut din ochii Melisei,însa ea își dăduse ochii peste cap.În fine,Melisa e o fată pe care n-o cucerești ușor,orice băiat are puține șanse la ea.
    I-am dat câteva lovituri lui Veronica și ea mie și lecția s-a terminat.
   Ora de Poțiuni trecuse foarte greu ,poate de aia ca era ultima,însa eu niciodată n-am iubit poțiunile.Am încercat sa fac o potiune de dragoste la lectie ,însă nu s-a primit nimic și nici Veronicii cu Tate.Doar Melisa a avut puterea de a o face.
   La prânz am stat cu prietenile mele,deoarece Reed a plecat cu prietenii săi la domul Andrew ca să se bată puțin.
—Sunt atât de obosita ,poate mâine ne ducem în camera aia cu portrete,zise Tate
Toate aprobăm din cap.
    Eu eram foarte obosită și nu prea aveam dispoziția de a caută cristale intr-o camera plină de portrete.
   Când plecasem spre camera cu prietenile mele,l-am văzut pe Arron stând la una dintre mesele din curte.
   Mâinele erau îndoite și bicepșii ieșeau în evidență prin cămașă neagră pe care o purta.Părui îi cădea pe frunte atâta timp cât se concentra sa citească din cartea pe care o avea în față.
    Nici nu am observat cât de mult timp m-am uitat la el,însa când el își întoarce capul spre mine,eu repede încerc sa ma uit la Veronica și sa vorbesc cu ea.
Veronica se uita ciudat peste umărul meu și spuse:
—Se aproapie Arron de noi.
O,nu! O,nu! O,nu!
Ma întorc pe călcâie și mă trezesc față în față cu Arron.
—Nu stiu cine esti,dar lasă-ne singuri puțin,se adresă el lui Veronica.
Veronica se uită la mine și eu încuviințez din cap.
—Deci,ma ajuți?mă întrebă el,după ce Veronica a plecat.
—La ce?
—La o temă și ca răsplată vei putea sa-mi dai o întrebare ,una singură.
Chiar vroiam sa-i dau o intrebare,care mereu mi-o dădeam în cap când îl vedeam.
***
   După ce l-am ajutat puțin la literatură,ma tot gândeam la întrebarea pe care aveam sa i-o dau.
   Tot acest timp mă uitam cum el scria eseul și uneori îmi cerea idei despre ce se mai poate scrie.
   Eu mereu ma isprăveam bine la literatură,o iubeam.
—Așa deci,ascult,zise el.
—Ce?întreb eu
—Întrebarea,Danyelle.
—Ah,da,ăăă...ai iubit odată o fată?
El râse și răspunse:
—Nu vreau sa te supăr ,dar pentru mine fetele nu sunt altceva decât niște jucării cu sentimente,pe care le poți ușor minciuni și folosi.
Am vrut sa spun ceva foarte dureros și lui însă m-a întrerupt Reed care ne-a observat când trecuse cu prietenii săi prin curte.
—Hey,Danyelle ,putem vorbi?
Arron se uită la el,apoi la mine și se ridica și plecă spre turnul de sud.
—Ce crezi ca faci?mă întrebă Reed
—Vorbesc cu Arron.
—Directorul te-a anunțat...
—Reed,doar suntem prieteni ,sau încercăm.
—Tu acum vorbești serios?Nu poți sa fii prieten cu el,nu poți avea încredere în el.
—Ei bine,se vede că pot,totul era sub control.Acum,te rog sa ma scuzi ,dar trebuie sa plec.
—Danyelle...
Însa eu nu mai auzeam și mergeam înainte.Nu îmi place ca cineva să-mi spună ce să fac și cu cine să vorbesc.
***
Afara deja era noaptea.Reed îmi trimitea scrisori zburătoare unde își cere scuze că nu m-a susținut și că s-a comportat urât.
   Ei bine,astăzi nu am făcut nimic decât să stau și sa vorbesc cu prietenile mele și cu Mark,care mereu făcea glume pe Melisa.
    După ce m-am spălat pe dinți și pe față,mi-am făcut o baie fierbinte și apoi m-am pus în pat cu unul dintre romanele lui John Green.Nici nu am simțit cum am căzut într-un somn adânc.
—Hey,ps,aud o voce în șoaptă asemănătoare cu cea al lui Arron
Mă trezesc brusc.Arron?
   Mă ridic in capul oaselor și mă uit la tipul din stânga mea.Arron se uita la mine cu parul sau negru căzut pe frunte și cu ochii de un albastru foarte neobișnuit.
—Serios?John Green?întrebă el strâmbându-se.
—Ce cauți aici?întreb eu în șoaptă.
—Nu-ți fă griji ,am făcut o vraja asupra lor ca sa nu se trezească.
—Ce cauți aici?întreb eu a doua oară
—Vreau să-ți arăt ceva ,ca la un prieten.
—Acum,noaptea?
—Da,acum ,noaptea.
Mă uit la el cu ochii cât cepele.
—Haide ,Danyelle,promit ca o să-ți placă.
—Nu,nu vreau.
—Ti-am mai spus ca nu iubesc refuzurile ?
—Nu.Vreau.
El ridica mâinele și toate pernele se îngrămădira ca niște magneți.Fetele nici n-au simțit.Oare ce le-a făcut?
După câteva secunde toate pernele se năpustira spre mine.
—Bine,bine,strig eu.Merg cu tine.
—Super,zise el cu un zâmbet inocent.
—Poți te rog sa pui pernele la loc?
—Fără probleme,zise el și toate pernele s-au așezat sub capurile prietenilor mele.
—Ce le-ai făcut fetelor?întreb eu.
—Nimic rău,doar nu aud nimic ,dar vraja va trece peste 3 ore.
—Bine,unde mergem ?
—Surpriză,spuse el.Îmbracă-te după aia te vei urca la mine pe spate ,o sa trebuiască sa ieșim pe fereastră.
Pe spate?O,doamne,sunt atât de proastă.
  M-am dus in baie și mi-am schimbat hainele.Mi-am luat repede o rochie neagră până la genunchi,puțin strâmtă pe mine.Parul mi l-am lăsat pe spate,nici nu l-am pieptănat.
   Ei bine ce nu mi-ar arăta ,sunt puternica și pot sa ma apăr.Sper doar sa nu fie iarăși ceva legat de Reed sau de trădare.
   Când am ieșit din baie,l-am văzut stând drept la fereastra.Lumina lunii îi lumina puțin silueta  frumoasa.Chiar și din spate arăta atât de frumos...
   El se uită peste umăr la mine și pe față i s-a ivit un zâmbet diabolic.
—Ești gata?întrebă el.