Școala Wordel

Studenții Wordel

   Când am ajuns în fața școlii ,am rămas cu gura căscată și cu ochii cât cepele.Scoala era veche dar era mare și arată ca un castel.Ferestrele mari care reflecta lumina din înăuntru.Usile de la întrare erau de aproape 5 metri înălțime și 3 metri lățime.Daca nu aș ști că aceasta este o școală de vrăjitori probabil credeam ca am nimerit intr-o poveste Disney,însă castelul nu era copilăresc.
   Când am întrat pe ușile mari am ajuns intr-o curte care era înconjurată de turnurile castelului.
   Wow !nu-mi vine să cred ca voi învăța aici.Însă nu am dovedit sa ma bucur mult,căci în fața noastră a apărut o doamna care purta o fustă până la genunchi ,strâmtă ,iar deasupra cămașa albă se potrivea perfect cu sacoul ei negru.Avea pomeții bine accentuați și parul cârlionțat și voluminos cu o culoare roșcata îi cădea până la umeri.Purta ochelari cu o ramă groasa și la gat avea un lanț de argint ,iar piatra  de pe el avea o culoare de un roșu foarte aprins.Avea in jur la 50 de ani și dacă cinstit sa va spun nu mi se părea ca este profesoara mea iubita.Ochii ei cenușii se îndreptă spre elevi și își drese vocea,iar apoi adauga:
—Bună seara ,dragi elevi ,zise ea severă cu o privire absentă,uitându-se de sus la noi.Bine ați venit la școala Wordel,școala pentru vrăjitori.Eu sunt doamna Khaterine,profesoara de istorie a vrăjitorilor si șefa voastră.Ca în orice școala aici sunt obligații și reguli care trebuie respectate.Nu accept ca elevii din anul meu să fie nechibzuiți și Distrați,își îndrepta privirea către un elev care chicotea cu prietenul său din apropiere.Regulile școlii sunt plasate în camerele voastre în care vă voi conduce după masă.Acum,vă rog să mă urmați.
    Se întoarse pe călcâie și pleca în una dintre ușile aflate la departare.
—Deja nu mi place de ea ,imi soptise Veronica.
—Nici mie,zic eu.
Ei bine ,ma bucură faptul ca avem aceleași păreri și gânduri cu Veronica ,asta inseamna ca ne vom intelege de minune.
Am mers undeva 120 de metri pana la usa cea mai mare care se părea ca dădea spre o sala înaltă și lata unde erau aranjate multe mese cu câte șase locuri.Din tavan atârna o lustra mare cu multe luminițe,iar pereții străluceau și aveau culoarea aurie.Am distins in fundul sălii o masa mult mai mare ca celelalte,unde erau așezati,se pare ca,profesorii.
—Luați loc la mesele libere ,va rog,spuse doamna Khaterine.
   Veronica mă luă de mâna și mă conduse spre o masă care era aproape de o fereastră mare,care ajunse pana la tavan,erau șase in sala.
   La masă erau deja alți elevi,însă nu am avut de ales.Cand Veronica s-a așezat lângă baiatul blond de la marginea mesei,am șovăit o clipa apoi am căzut și eu pe scaun.Vizavi de mine era un băiat cu ochii cenușii și parul cârlionțat,cafeniu.Alaturi de el o fata destul de drăguța,cu ochii căprui ,buzele subțiri și parul roșcat.Ea se ținea de mâna cu băiatul din drepta ei,care avea sprâncenele stufoase și parul de un cafeniu închis care cădea peste ochii săi verzi.
    M-am uitat in jur și am observat ca cu toți purtau forme școlare.Fetele aveau fuste puțin mai sus de genunchi și șosete lungi care acopereau genunchii.Deasupra aveau camese albe și sacou care se combina cu fusta și cu Șosetele roșii.Iar pe piept era prins litera ,,W" care era aurie.Baietii însă purtau pantaloni negri ,Iar desupra cămașă și sacoul roșu cu litera ,,W" la piept.
—Uite ,vom purta forme școlare,îi șoptesc eu Veronicii
—Știu ,le detest.
   Ei bine ,am ajuns intr-un castel și nu stiu pe nimeni de aici.Nimeni nu da semne ca ma cunoaște,deci de aici am o intrebare.Cum naiba sa aflu ceva despre părinții mei ?
Veronica defapt părea o fata de treaba și ,cred ca deja îmi va fi cea mai buna prietena aici.In fine,ne înțelegem bine.