Școala Wordel

Înainte de Halloween

—Stai sa înțeleg ,Arron Wales a întrat la noi în cameră când tu erai doar în prosop?Întrebă Melisa la prânz
—Dap,am zis eu obosită,dându-mi ochii peste cap.
—Ce să zic?E ciudat,dar cel mai ciudat este că tu ești așa calmă asupra acestui fapt,spuse și Veronica abținându-se să nu râdă
—Chiar crezi ca e amuzant ?zic eu.Sunt calmă deoarece n-a fost nimic strașnic ,doar nu m-a văzut goală,nu?
—Bine,fie.
—Apropo,nimeni nu știe unde e Reed?întreb eu
—Habar n-am ,poate se răzbună pe Arron că acesta te-a văzut în prosop,zise Tate râzând
—Ha.ha.ha,foarte amuzant,zic eu strâmbându-mă la ea.
—Voi...ăăă...sunteți impreuna ?Mă întrebă Melisa
—Cred că da,suntem.A fost o pauza lunga după care spun:Bine,mă duc să-l caut,dacă găsiți ceva din cartea aia,mă găsiți în curte.Cu aceste cuvinte spuse plec spre ieșire.
—Bine ,bine ,însă nu vrem sa-ti stricăm întâlnirea,striga Veronica după mine.
Eu îmi dau ochii peste cap,dar am zâmbit.
    Afară era posomorât.Cerul dădea semne de ploaie,iar vântul sufla destul de tare.
Nu știam unde se află,dar cred că este cu prietenii săi,Erin și Martin.Atunci ,cred că am să mă duc să ma așez sub un copac și sa admir natura.
—Hey,aud vocea din spatele meu.
Când mă întorc pe călcâie,îl văd pe Arron stând drept cu un zâmbet pe față.Parul negru îi cădea în ochi din cauza vântului.În ciuda raului pe care il avea in suflet,era foarte frumos.
—Îți aștepți iubitul,corect?mă întrebă el.
—Caută-ți de treaba Arron.Nu vreau să-ți aud insultele.
El râse.
—Nici nu meriți insultele mele,am vrut doar să-ți arăt ceva.
—Ce vrei să-mi arăți?
—Vino cu mine și atunci vei vedea.
—Trebuie sa fiu țicnita ca să te ascult ,zic eu.
—Tu nu ești?Ah,bine,cum vreai,spuse apoi se întoarce spre ușă.
Trecu o mică pauza și pot să jur că am auzit cum Arron numără păna la 10.
—Arron,strig eu după 10 secunde.
—Da?
—Merg cu tine,însă vreau sa știi că mă pot apăra bine.
El rase și zise:
—Bine,haide,apoi adăugă in șoaptă:Țicnit-o.
M-a condus prin curte și a luat-o spre stadion.
    Era foarte ciudat ca Arron sa-mi arăte ceva și sunt sigura ca nu se va termina cu bine,însă curiozitatea e prea mare ca să nu risc.
—E departe?întreb eu.
—Nu,nu e departe.
      Dupa stadion erau câțiva copaci și în umbra copacilor erau așezate câteva mese din lemn cu scaune.Niciodata nu am fost acolo.Urmaresc privirea lui Arron care zambea diabolic si văd două siluete.
Erau doi oameni acolo,ținându-se de mână și îmbrățișându-se.Cand am ajuns mai aproape am înțeles ca aceștia sunt...o,doamne,Rachel și Reed.
    Inima bate de îmi sparge pieptul.Ochii au început sa acumuleze lacrimi.Nu mai văd nimic în jur,nimic cu excepția lor.
—Iată-ți iubitul ,îmi soptise vesel Arron la ureche.
   Aud aplauzele și hohotele de ras ale nesimțitului cu ochi albaștri.Acei doi la fel au auzit pentru ca și-au îndreptat privirele spre noi.
A urmat o clipa de tăcere.
Cum a putut ?De ce?
   Reed o împinse pe Rachel care avea un zâmbet diabolic și veni la mine în fugă strigând:
—Danyelle ,nu e ceia ce crezi tu!
Însă eu am folosit lovitura pe care am învățat-o la autoapărare asupra lui.Aud aclamațiile de la Arron ,însă nu îndrăznesc sa dau de ochii albaștri ai ticălosului.
   Reed a fost împins în aer și a căzut cu o bufnitură pe pământul prea moale pentru el.
—Danyelle ,striga el plin de durere,însă eu deja o luasem la fugă spre castel.
    Iată de ce Arron m-a dus acolo.A vrut sa vadă spectacolul și a vrut sa râdă asupra noastră,deparca suntem niște animăluțe la circ.E atât de indiferent asupra a ceia ce simte și alți oameni.M-a făcut sa văd scena care mi-a frânt inima doar pentru ca vroia sa se distreze.Iar Reed...nu,nu vreau sa ma gândesc la el,nu vreau.
Durerea îmi cuprinde sufletul,îl urăsc ,îl urăsc pe Arron.Ce i-am făcut ?Nu eu sunt rivala lui,nu i-am făcut nimic rau.
   Lacrimile mi se preling pe obraz și eu deja fug pe holul care duce spre camera mea.
   Când întru în cameră îl văd pe Mark stând cu Melisa pe patul ei și pe Veronica cu Tate la măsuțele de la ferestre.Toti își întorc privirele spre mine și se năpustesc asupra mea când văd starea în care ma aflu.
—Danyelle!Ce s-a întâmplat,dragă?Mă întreba Tate
Însa nu aveam puterea de a răspunde,nu mai vroiam nimic.Vroiam sa-i fac rău lui Arron așa cum mi-a făcut el,vreau sa-i frânt inima.Insa cum poți sa faci un asemenea lucru celui fără inimă?
—Aduce-ți va rog cineva un pahar cu apă,urgent,striga Mark.
El mă luă în brațe și mă puse pe patul meu.
—Cine ți-a făcut asta ,întrebă el furios.
—Iată ,zise Veronica care aduse un pahar cu apă.
—Danyelle,bea,îți va sta mai ușor,zise
    Am băut paharul cu apă.Furia și durerile nu au dispărut,iar în capul meu dorința de a se răzbuna își face loc.
    Mark își puse mâna calda pe obrazul meu umed și șterge o lacrima cu degetul său mare.Apoi ma îmbrățișă foarte strâns și îmi șoptise:
—Totul va fi bine.