Școala Wordel

Prea târziu

Danyelle
Mark mi-a propus să-mi arăte un loc frumos al școlii ,iar eu nu eram împotrivă,ce nu pot zice de Melisa,avea fața șocată și i se citea dezamăgirea.Chiar și dacă ca o prietena bună trebuia să o ajut pe ea ,oricum am decis sa plec cu el,suntem doar prieteni ,nu are de ce să-și facă griji dacă îl place.
Și iată acum stau impreuna cu Mark înfășurați intr-un prosop uitându-ne la stele,însa am simțit o privire țintă la mine și când mi-am întors privirea ,l-am văzut.Chiar și dacă era un egoist ,minciunos ,arogant și nesimțit,arată extrem de frumos.Parul negru îi strălucea la lumina lunii ,iar ochii albaștri de culoarea oceanului se uitau in sus la mine.O clipa ne-am uitat unul la altul in ochi ,după care el întoarce capul și merge hotărât mai departe.
In stomacul meu a zburat fluturi,iar inima s-a desfăcut în două.Doar o privire de al lui poate sa schimbe totul in mine,doar o privire poate să ma ucidă.
—Ce e între voi?întreba Mark.
Eu întorc capul spre el uimită de aceasta intrebare.
—N-Nimic,zic eu
—Danyelle,nu sunt prost.Arron e persoana care nu iubește pe nimeni ,niciodată ,însa văd privirea ta și îmi dau seama ca tii la el.
   Eu mi-am mutat privirea in jos.Da,țin la el,indiferent ce mi-a făcut ,însa mii dureros faptul ca doar și-a bătut joc de mine și de Reed.
—Unde sunt părinții tai?întreb eu.
—Pai...ei nu mai sunt ...
—Oh,îmi pare rau ,nu am vrut să...
—Danyelle,e bine,ma întrerupe el.
—Când au ...murit ?întreb eu
—Când aveam 4 ani,zise el cu ochii sclipindu-i de la lacrimi.
—Pe ai mei nici măcar nu-i stiu,au murit când aveam un anișor.
—Îmi pare rau...zise el.
Eu întorc iarăși privirea la el apoi ma uit la stele.
—E ciudat ,e ciudat când esti intr-o lume noua pentru tine ,intr-o lume unde au trăit părinții tai și se pare ca toți din jur îi stiu ,însa nimeni nu îți spune ceva despre ei.Nici măcar nu stiu cum au fost și ce au făcut.Nu stiu care i-au fost istoria și calea prin care au trecut ei.
Se așezase o liniște in jurul nostru,după care Mark spuse:
—Sunt sigur ca au fost oameni mari,zise el consolându-mă.
Îmi întorc privirea spre el cu un zâmbet sincer și cu lacrimile șiroind-umi pe față.El cu degetul mare îmi șterge lacrimile de pe față.
Atingerea lui a fost atât de caldă și atât de lină,încât zâmbetul îmi pieri de pe față.
—Bine,se lasă frig ,trebuie sa plecam,zise el sculându-se și întinzându-mi mâna sa.
Eu am încuviințat din cap și m-am ridicat cu ajutorul lui.
Am mers in tăcere până la ușa camerei mele,iar când am intrat toate fetele se uitau la mine îngrozite.
—Ce s-a întâmplat ?intreb eu.
—A-A venit o noua scrisoare de la director,zise Veronica.
Eu nici măcar nu am stat pe gânduri și m-am năpustit repede spre scrisoarea din mâinele Veronicii.
Repede am deschis plicul și am început a citi:

Te aștept la mine în birou,azi la ora 20:00 ,va fi și Reed.Vreau sa vorbesc pe o tema destul de serioasă ,cu ambii.

Cu drag,Directorul școlii Wordel.

În capul meu se vârcolesc mii de gânduri și întrebări.De ce cu Reed?Sa vorbească cu ambii pe o tema serioasă ?
Toți se uita la mine așteptănd un răspuns.Ma uit la ceasul de pe perete și înțeleg ca întârzii,pentru ca e ora 20:05.
—Va povestesc mai târziu ,zic și încep sa alerg spre biroul directorului.
Când ajung,bat la ușa cu inima bătându-mi tare in piept.
Ușa se deschise și îl văd pe Reed stând in unele dintre scaunele așezate in fata biroului.Directorul mă cercetă cu o privire severă.
—Mă scuzați de întârziere,zic eu stânjenită.
Domnul Horfin încuviință și îmi făcuse semn sa ma așez alături de Reed.
Eu îmi iau inima in dinți și îmi iau loc.
   Reed nu se uita deloc la mine și îl înțeleg de ce.Am făcut urat cu el și ma simt vinovata.Am schimbat o persoana care ține la mine pe o persoană care ma urăște,am fost proastă.
—Cred ca va dați întrebarea de ce v-am chemat aici pe ambii.Raspunsul este simplu,stiu ca între voi a fost ceva și trebuie sa va impacați.
    Ma uit la domnul Horfin cu o privire confuza,nu înțeleg ce tot zice?Si de unde știe ce s-a întâmplat între noi?
—De ce?zise Reed la fel de confuz ca și mine
—Pai...Am o veste destul de rea și doar dragostea voastră va putea salva lumea.
   Ce?Dragostea noastră sa salveze lumea?Sunt intru-un vis?
—Ce...?incep eu sa zic
—Danyelle,stiu ca sună ciudat și prost,însa trebuie sa fiți impreuna,doar voi doi îl veți putea câștiga pe Yotoun.
—Dar el deja este mort,zise Reed.
—Nu,nu este ,sunt oameni care încă îi slujesc ,Yotoun trăiește și încearcă sa devină mai puternic ca sa cucerească toată lumea.
—Dar...începuse Reed
—Nu este niciun ,,dar"Reed,el trăieste,cel pe care l-ai ucis n-a fost adevăratul Yotoun ,a fost doar un spectacol.Daca voi o sa fiți impreuna și veți simți dragoste între voi,puterile voastre vor creste și vor creste atât de tare încât veți avea puterea necesară sa-l ștergeți de pe fata pământului pe Yotoun.Ascultati, înțeleg ca sună tare nebunesc ,însa acesta este adevarul.
—De ce anume noi?Adica de ce anume Danyelle și eu?intrebă Reed cu o voce tremurătoare.
—E foarte greu de explicat ,însa voi sunteți urmașii a celor mai puternici oameni și dragostea mereu câștiga ,mai ales cea care se intampla între vrăjitorii cu o putere deosebită.
   Eu și Reed ne uitam cu o fața nedumerită și socata la domnul Horfin.
—Dragilor,va veni timpul când veți lupta cu Yotoun și doar iubirea dintre voi vă va salva.Doar stiu ca ați fost impreuna ,va spionam pe amundoi și va vedeam impreuna,și cred ca in acest caz nu cer imposibilul de la voi.
—Dar sunteți sigur ca nu m-ați încurcat cu cineva ?intreb eu.
—Desigur ca nu,zise el
—Dar nu sunt vrăjitoare puternică,nu am puterea de a ucide cel mai puternic vrăjitor,nici măcar nu pot sa aprind un bec la magie.
   Directorul râse și spuse:
—Asta pentru ca puterile tale sunt așa de mari încât nu poți sa faci magii atât de neimportante.
     Reed se uitase in jos apoi își ridica privirea spre director și spuse.
—Desigur,zise el zâmbind ,iar eu brusc întorc capul la el șocată.
  Domnul Horfin se înveseli și spuse:
—Mulțumesc ,puteți sa plecați in camerele voastre ,și sa meditați asupra informației.
    Când am ieșit din birou ,Reed o luase repede spre turnul de sud ,fără am zice ceva.
—Reed!strig eu.
   El se oprise și se întorsese cu fața spre mine.
—Ce e?
—Trebuie sa vorbim.
—Serios?Acum vrei sa vorbești cu mine,după ce m-ai ignorat atâtea zile.
—Pot totul sa explic ,zic eu.
—Nu îmi trebuie explicația ta de doi bani,spuse el și se întoarse cu spatele la mine,pornindu-se spre camera sa.
—De ce vorbești așa cu mine?intreb eu,strigând
El se oprise și se întoarse după care venise cu pași rapizi spre mine.
—Pentru ca te iubesc!striga el.Iar tu m-ai lăsat fără nimic ,m-ai lăsat singur cu mii de gânduri urate.
—Îmi pare rau,strig și eu furioasa,însa brusc Reed își lipise buzele de ale mele.
                                  Arron
    Privirea ei când m-a văzut,nu mi-am putut scoate din cap.Nu sunt persoana care se gandeste la cineva ,însa la ea ma gândesc.Ma gândesc la săruturile ei,la zâmbetul ei,la rochia ei udă și mulată pe corpul ei frumos.
     La naiba !Ma duc la ea,ma duc s-o sărut apăsat ,ma duc sa o sărut atât de tare.Nu stiu dacă țin la ea ,nu stiu dacă îmi pasa de ea,însa o vreau acum alături de mine ,o vreau!
   Am început a fugi spre camera ei.Inima îmi bătea tare,fugeam cu o viteza nebuna.
   Stiu ca nu trebuie sa fiu cu ea,stiu ca nu trebuie sa risc ,însa nu Pot,dorința este prea mare.
   Fugeam,însa brusc m-am oprit ,pentru ca i-am văzut parul auriu și corpul ei frumos alături de el,de prostul de Reed.
   Ei nu ma vedeau pentru ca mă ascundeam după perete și pentru ca se sărutau și nu atrăgeau atenție la tot ce se intampla in jurul lor.
    Nu simt nimic,doar o mică înțepătură in piept ,oare asta inseamna dragoste ?
   Dar ,nu vreau,nu vreau sa o simt ,pentru ca e dureroasa ,atât de dureroasa.
   La naiba!De ce el?De ce Reed?
Ea l-a ales pe el,s-a întors la el,am întârziat ,deja e prea târziu.
    Îmi strâng pumnii și ma duc spre camera mea,cu o durere pe care nu am mai simțit-o de ani de zile.