Judecată regală

⚔Prolog⚔

Înainte să începeți să citiți aș dorii să vă anuț că s-ar putea găsii greșeli gramaticale, nu chiar la tot pasul, dar sunt puține. Uneori îmi mai scapă și mie, cred că din dorința de a pune toată ideea pe foaie, îmi mai scapă și mie acest lucru. Eu uneori mai corectez aceste greseli cand le găses, dar cum am menționat mai sus, nu le observ pe moment. Ok, cu asta fiind menționate, sper să vă placă acestă poveste, și spor la citit.

Christopher pov.

Trăsura se misca lent pe strada din piața Mare a satului, în timp ce oameni să bucură la vederea regelui lor care ii saluta de la fereastra. Tata flutura mâna, iar mama zambeste la mulțimea agitată. Eu in schimb am doar 5 ani impliniti si nu prea stiu ce trebuie să fac. Admir mulțimea gălăgioasă si ma ascund mai tare la pieptul mamei . Azi e ziua mea, iar mama mi-a promis că mergem la plimbare cu trăsura prin sat. Nu imi place gălăgia si tot ce fac oameni ăștia aici.

-,,Putem sa ne grăbim spre castel ?" O intreb pe mama cu o voce mică.

Mama se uita cu ochii ei calzi la mine , zambeste si ma mângâie pe păr.

-,,Cezar, hai inapoi la castel regrele meu. Copilului ii este rau de la căldură asta si nu vreau ca printul meu sa se simtă rau de ziua lui." I se adresează mama cu glas duios tatei.

-,,Prea bine atunci, nu vreau ca printul meu sa aibe o asa zi de nastere. Dante iti ordin sa miști trăsura spre palat, pentru viitorul tau rege."Spune tata cu o voce de temut.

Eu imi închid ochi si o strâng pe mama in brate. Trăsura goneste la palat, pentru mine, cu o viteza mare. Ajunși la palat ma duc spre sala tronului asa cum mi-a ordonat tata. Tata mi-a zis ca o sa am parte de un cadou frumos. In drum spre sala am vazut pe coridor cineva care stătea cu fata spre fereastră si admira priveliștea. Era o fetiță mică cu par bălai si lung, un pic încălcit, cu o piele albă ca laptele si era mai mică ca mine la înălțime. Era o zâna asa frumoasă. S-a intors spre mine iar ochii ei erau verzi ca menta . Doamne ce frumoasă e. Nu văzusem niciodată asa frumusețe.

-,,Bună" spune si zâmbește.

-,,Hei. Tu esti surpriza mea?"Intreb curios. Vreau si eu un partener de joaca de varsta mea. Nu mai vreau sa ma joc singur.

- ,,Nu stiu daca sunt. Am venit cu tatăl meu aici ca sa imaneze niște somon unui bucătar , pentru rege. Azi e ziua prințului." Spune cu o voce angelică. ,,Dar tu ? Cum ai ajuns aici?"

-,,Mă duceam la tatăl meu. Azi e ziua mea si spune ca are o surpriză pentru mine."Spun si ii zâmbesc

-,,Oh, la multi ani atunci!" Spune si ma îmbrățișează.

-,,Multumesc mult! Vrei sa ne jucam la mine in dormitor?" Spun si o prind deja de mana

-,,Da, cred ca da!"Spune si ma urmeza. ,,Totusi nu stiu unde e tata?" Spune si se oprește brusc. ,,Poti sa ma ajuți să-l caut?" Spune cu glas rugător spre mine, iar ochii ei mari si verzi se uita duios la mine. Vreau sa-i confirm la intrebare, dar cand il vad pe Dante , tata si inca un domn alergand spre noi ma opresc brusc.

-,,Beatrice, ti-am zis sa nu pleci de langa căruța! Ce-i in capul tau copila?!" Tipa domnul respectiv la fata ce ma strângă de mâna

-,,Christopher, de ce nu ești în sala tronului cum ti-am zis! Si de ce o ti pe această fata de mâna?! Ea nu-i dea noastra, băiete! N-ai ce cauta cu ea!" Tuna si tipa tata la mine, iar eu simt cum vreau sa imi cadă lacrimile. ,,Iar tu, țăran ce esti, ai grija de copila ta nu are voie sa hoinareasca prin palat!" Spune tata amenințător spre domnul acela. Am auzit ca tata este cunoscut de toate regatele ca ,,cel mai nemilos rege" din cati au fost in Regatul Armisia. Mama spune ca asa era si bunicul lui, dar sincer sa fiu strabunicu este un om asa de calm si prietenos, se joacă tot timpul cu mine. Nu stiu cum era bunicu, n-am apucat să-l cunosc a murit intr-unu dintre războaie cu Regatul Coldland, iar asta e un alt motiv sa-i urasc. Mama spune tot timpul ca nu ar trebuii sa le port ura si ca ar trebuii sa fie pace, dar tata spune mereu ca sunt niste nenorociti ce iau luat tatal cand el inca era tanar.

-,,Majestate, imi cer mii de scuze pentru copila asta, ai milă si cruțane viata!" Spune domnul care cade in genunchi la pământ, implorandu-mi tatăl.

-,,Tata lasă-i sa plece nu au facut nimic rau," il rog pe regele meu sa nu imi omoare frumusețea asta de fata, care plânge langa mine speriată de situație.

-,,Christopher, nu te baga in judecata tatalui tau !" Tipa Dante la mine facandu-ma sa imi pierd speranta ca pot tine lacrimile.

-,,Dante cum iti permiți să îi tipi viitorului rege!" Tipa tata din nou

-,,Doamne Cezar, ce se intampla aici !" Apare mama care aleargă spre mine si ma ia de in brate, facandu-ma sa ii dau drumul fetei cu ochii de menta si par balai. Ea merge in bratele tatalui sau si il imbratiseaza strâns, acesta neezitand sa ii raspunda

-,,Pleca de aici, nu te voi judeca sau alunga din regat dar la palat nu ai ce sa mai cauti !" Tipa tata la domnul ce sta cu capul aplecat si cu fata lui in brate care plânge.

-,,Da majestate! Imi cer scuze si voi respecta ordinul dumneavostra." Spune si se retrage cu mică făptură in brate care se uita la mine cu ochii triști. Imi zâmbete cand vede ca nu ma opresc din plâns si imi face cu mâna.

A fost ultima oară când am vazut-o...

Hei. Aș dori să vă mulţumesc pentru toată susținerea la celelalte cărți. Nu stiu câți dintre voi au cărți, dar cred că toți știți cum e să te bucuri cand vezi ca voi, cititorii, ne citiți cărțile și le votați. Vă mulţumesc mult si dacă vă place cartea m-ar bucura daca ati vota pentru ea.
💜Va pup💜