Judecată regală

⚔Capitolul 2⚔

Christopher pov.

Vremea de afară este așa de superbă. Soarele isi lasă razele de soare să se plimbe printre copacii înalți, ce împodobesc pădurea regatului meu. Vântul adie ușor azi, dar viteza cu care calaresc calul, face ca acesta să îmi fluture părul.

-,,Majestate, mai încet!" Striga Dante din spatele meu. Ce sa fac eu daca am un cal asa bun?

Ma opresc langa un copac care este la intrarea in sat si il aștept pe Dante si restul cavalerilor sa ajunga. Azi am avut o plimbare chiar frumoasa prin pădure. Fleur cred ca e însetat.

-,,Majestate stiti prea bine ca Fleur este cel mai rapid dintre cai, va rog sa nu va mai îndepărtați asa mult de noi, altfel tatăl dumneavoastra imi va pune capul unde imi sunt picioarele" spune Dante oarecum suparat ca iar am vrut sa scap de ei.

Mi se pare normal. Oriunde merg trebuie să vină și doi cavaleri cu mine si Dante. Ma simt sufocat, tata exagerează tot timpul, am 21 de ani, cat timp o sa mai trebuiască sa imi controleze viața? Sunt prinț, viitor rege, iar el inca ma crede mucosul ala mic ce se ascundea după fusta mamei. Abia astept sa fiu la putere, sa am tot regatul la picioare. Sa fac ce vreau eu cu viata mea, atunci nimeni nu o sa mai controleze, nici macar nevasta pe care o so am. Nu o sa o las sa ma controleze, plus ca voi cu ea doar pentru ami face un moștenitor. Nici nu o sa dormim in acelasi pat. Nimeni nu doarme in patul prințului Christopher Armis. Este regula mea si toti o stiu. Tata imi spune ca o sa-mi schimb parerea pe viitor, cea ce mi se pare o absurditate. El tot imi face cunoștință cu fete de duce si de împărați, dar nici una nu ma impresionat niciodată, pot spune ca mi-au placut fizic si atat, cu multe dintre ele am avut si aventuri de o noapte, dar fata care mi-a rămas pe creier inca de cand eram mic este ea, zâna magică de pe holul palatului. Inca imi amintesc părul ei bălai si ochii verzi. Eram copil si nu stiam ce era cu mine, dar parca ceva din mine sa stins cand am vazut ca pleaca cu căruța ei din fata palatului. Ce copil aiurit eram încât să-mi pese de o fata, mai ales saraca.

Treceam prin piata mare a satului călare pe cal, stând drept si aruncând cate un zâmbet domnișoarelor, ce chicoteau cand ma vedeau. Dante era in spatele meu si ,,avea grija de mine" împreună cu cavalerii trimisi de tata. Deodată simt miros de pâine caldă și abia scoasă din cuptor. Opresc calul in mijlocul satului si ma uit in jur sa vad de unde vine mirosul asta placut de aluat copt.

-,,Majestate ce s-a intamplat? Vă simțiți bine?" Il aud pe Dante de langa mine cum ma intreaba îngrijorat. Ii fac semn cu mâna ca sunt bine si continui sa analizez.

Ma uit in jur si cand ochii mei ajung pe o brutărie unde este o coadă mare, descalec calul si ma îndrept tinta intra acolo, cu Dante pe urmele mele. Toată lumea se da din calea mea si isi apleaca capul in semn de respect. Cand ajung in fata ferestrei unde se ofereau pâinea, ochii imi dau de o femeie cu un batic alb de cap si cu ... bucată de material pe ea, cea ce ar trebuii sa fie o rochie pentru ea. Avea doua pâinii in mana gata sa le puna într-o traistă si sa ii deie femeii ce era in spatele meu acum, dar cand sa o faca isi întoarce privirea la mine si se uita socata la mine.

-,,Majestate mii de scuze, dar nu v-am observat! Cu ce va servesc ?" Spune femeia începând sa se agite ca un peste pe uscat. Ma uit in spatele ei și mai vad inca o doamna incredibil de frumoasă, cumva imi era familiară fata ei, dar nu stiam de unde, era cu un pic mai tanara decat prima si scotea doua pâinii de la o plita si punea doua in alta. Se întoarce și ea cand o aude pe femeia ce se agita in fata mea si se uita la mine si ea un pic socata, dar in final zâmbește și își apleacă capul respectuos. Cumva ma sperie faptul că are o fata asa de cunoscută și totuși nu stiu de unde sa o iau.

-,,Veneam de la plimbarea mea prin pădure, cand am simtit miros de pâine caldă și abia scoasă din cuptor, asa ca am venit sa va intreb daca sunteti drăguțe, stimate doamne si imi dati sa gust si eu din această umilă pâine?" Spun tare si ma uit la cele două femei ce ma asculta atent.

-,,Bine-inteles Majestate! Acum va ofer!" Spune femeia de langa cuptoare si imi pune o pâine într-un prosop si mi-o însemnează. O iau in mana si observ ca este caldă, iar mirosul ei de copt imi invadează nările. Ii dau femeii 10 galbeni ca stiu ca-i mult pentru ele. Se uita scoate și mă roagă să iau înapoi 8 galbeni, dar nu le ascult. Nu mai astept pana acasa si rup o bucată din această si mușc cu poftă. Exact cum credeam, este foarte buna, mai buna ca la palat.

-,,Va multumesc mult doamnelor, sa aveti o zi minunata" Și cu asta plec, ma îndrept spre cal cu Dante pe urmele mele si îi dau lui pâinea, iar eu o iau inainte spre palat.

Vi-l prezint și pe Christopher, protagonistul nostru.

Sper că v-a plăcut și sper să vin cu un capitol nou repede.

Pupici 💜