Judecată regală

⚔Capitol 24⚔

#needitat

Christopher pov.

Granița nu mi-a plăcut niciodată știind ca după ea se află dușmanii mei, dar acum știind că o parte din sufletul meu e acolo, o vad altfel. Parcă acele pământuri nu mai nu sunt așa urâte cum le știam eu.

Ea, Bea mea, acolo a crescut. Acolo poate s-a si născut. Acolo e o parte din sângele ei, iar ca să omor pe cineva de acolo, asta ar însemna că aș putea să omor o parte din ea, nu?

Bea, de ce ai plecat așa? De ce nu ai venit tu să aduci bijuteriile? Să te văd pentru ultima data în fața ochilor mei și să-mi schimb decizia în legătură cu tine.

-Văd granița spun și o cuprind pe mama în brațe ca să o duc înăuntru.

-Care graniță prințul meu? Îmi spune mama

Si atunci a fost momentul când am înțeles.

-Tata de ce e așa? De ce face asta? O intreb în timp ce o pun pe pat și ma asigur ca are parte de un spațiu confortabil

***

-Ca să înțeleg, ce cauți tu mai exact? Mă întreabă Victor în timp ce mănâncă un măr luat din traista lui.

Eram îmbrăcați în niște țărani de rând și ne plimbam prin piața din sat. Încercam să găsesc două persoane foarte importante pentru ce urmam sa fac.

-Dacă iei asta te v-a ajuta să te miști mai cu folos. Aud o voce dintr-un cort de la 5 pași de mine.

-Cum e posibil ca o chestie așa mică sa mă ajute cu problema mea? Spune a doua voce.

-Hei eu iti zic ce face tu dacă ai încredere cumpăro dacă nu tai-o de aici. Spune Pythor, omul pe care îl căutăm.

-Fie cumpăr.

-A fost o placere. Spune Pythor in timp ce rânjeste la bărbatul care pleacă, ca apoi să se uite spre noi, iar rânjetul îi dispare.

- Ai putea să mă ajuți cu informați.

-Nu vând așa ceva

-Vrei sa zici ca nu vinzi la preț mic. Spun și Victor scoate punga de bănuți de aur.

-Vreau sa zic ca prețul crește în funcție de informația cerută.

-Pythor Solothan asta nu va fi o problemă pentru noi. Știi bine cu cine vorbești

-Stiu prea bine Edward. Atât cât nu pârăști te pot ajuta contra cost.

-Zi-mi Pythor, ce se întâmplă în regatul vecin?

-Ce prost ești... ascultă dacă vrei sa nu-ti iau toți banii pune și tu întrebările mai calumea. Pot sa-ti răspund în o mie de feluri la asta. Întreabă direct ce vrei, știi ca-s om de încredere.

-Numai om de încredere nu ești, îi reproșează Victor.

-Cine a venit nou în regat? Mai exact cine s-a mutat?

Pythor se uită un pic chiorâș la mine.

-Nu pot să cred asa ceva. 2 prosti, asta sunteți. Faceți sânge de om pentru o muiere. Ce-i drept o muiere frumoasă

-Despre ce vorbești? rasounde-mi la întrebarea.

-Vorbesc ca tu întrebi de o blondă cu ochii verzi ca menta ce a plecat de la tine în regat, în brațele prințului Carol.
Autor pov.

La palat

-De ce îi faci asta? Tu știi cât suferă? Zice regina cu lacrimi în ochi

- Floarea mea superbă, irisul meu, care mă înnebunești de fiecare dată, te rog. Îi zice regele în timp ce se pune în pat lângă ea. Te rog să mă înțelegi și pe mine. Tradiția e tradiție. Tu ar trebuii sa știi cât ne-am luptat și noi cu asta, dar în cazul nostru noi aveam dreptate. Ea nu are sânge albastru.

-Dar tu, Octavian, ai? Tu vii cu vorbele astea dulci la mine, ca să ma vrăjești și să mă faci să cred că e bine ce faci. Dar așa cum ai zis: sunt irisul tău, și te înnebunesc de fiecare dată. Crede-mă că nu-ți dorești sa te înnebunesc de tot, când te iei de copilul meu. Iar la noi, aveam dreptate pentru ca ne iubeam, și nu era ca și când nu au mai fost astfel de cupluri ca și noi. Dar la ei... zice și șterge cu mâneca halatului, un gest ne demn de o regina, ei se iubesc, Octavian....

-Dacă îl iubea, nu pleca. Zice regele simplu ridicandu-se in picioare.

-A plecat pentru ca altfel o omorai tu! Octavian...

-Sa nu mai aud! Nu-mi place cum gândești! Începi sa ma faci sa ma gândesc ca nu ești demna de a fii regină. Tu trebuia sa ma urmezi in tot ceea ce fac, nu sa ma faci sa vreau sa nu mai fiu. Țipase regele la ea și lovise în punctul unde știa ca o sa o domolească. Iubirea ei față de el.

-Bine Octavian, faci cum vrei tu, numai te rog, nu ma mai băga în minciunile tale. Iartă-mă regele meu. Fie ca judecata ta sa fie corectă. Zise regină în timp ce stergandu-si lacrimile, își întinse brațele pentru a primi o îmbrățișare de la soțul ei.

Octavian o luase în brațe, și se înjură în gând ca a pornit tot acest scandal cu ea.

Christopher pov.

Camera unde intrasem era întunecoasă, cu o tentă de miros de uscăciune. În mijloc era o masă înconjurată de scaune, iar pe lângă aceasta, camera avea un bar și 2 dulapuri, plus multe lăzi și saci. Singura sursă de lumina erau trei lumânări aprinse, care stăteau în mijlocul mesei.

Știam ca Pythor e un om cu 2 fete. Știam că el m-ar vinde oricui, cu prima ocazie pe care ii oferă viața, dar știam ca e singurul care mi-ar da cărțile pe față.

Hei, după o lungă perioadă de timp! :))
Sper că va plăcut acest capitol și mai sper că nu o să mai dureze mult până îl scot și pe următorul. Eu nu am renunțat la carte. Niciodată nu o sa renunț la ea, doar că e mai greu cu timpul. Din cauza sta vin mai greu capitolele. Sper că v-ati bucurat de el! Poate în vacanța asta apuc și eu să mai scriu ceva. Să aveți un weekend frumos ca voi și sper sa ne auzim curând!
Vă pup!💜