Judecată regală

⚔Capitolul8⚔

Christopher pov.

A trecut 2 zile de când nu am vazut-o. Parcă pentru mine a trecut mai mult. Mă simt de parcă m-aș fi dus în război și am lăsato pe ea singură, singurică.

-Au! Ai grijă, Dante! îi spun nervos lui Dante, pentru că mi-a întrerup gândurile cu Bea a mea, în încercarea sa de a-mi aranja cămașa nou venită de peste ocean. Stai, tocmai i-am spus Bea a mea?! De când o fată e a mea, astfel?!

-Mii de iertare, Alteță. Vreau să arătați excepționabil pentru întâlnirea cu familia Lippe, îsi cere scuze acesta față de mine.

-Măcar îl revăd pe Victor după atât de mult timp.

Victor Lippe, amicul meu din copilarie. E fiul Ducelui Angelo Antonio Lippe și al Ducesei  Jacqueline Maria Lippe. Îl cunosc de când mă știu, am mâncat din aceași farfurie când eram mici. Am împărțit multe lucruri și ne-am jucat mereu la palat. Când am crescut luam amandoi lecții de scrimă, dar ne antrenam și împreună pentru război. Am mers amândoi la vânătoare și de căprioare, dar și de domnișoare. Mereu mi-a făcut pe plac, cam la orice. Suntem buni prieteni si ne înțelegem de minune. Mă bucur că familile nostre sunt apropiate.

Aștept să-l văd cu nerăbdare. A fost plecat pentru 6 luni pe tărâmuri noi și m-a lăsat aici singur pentru mult timp, dar acum o să-l revăd  și v-a trebuii să îl ascult pe nemernic cum îmi povesteste despre călătoria sa, cât eu am avut doar de rezolvat treburi politice. 

*

-Wow chiar ai văzut multe, spun după ce acesta își termină acele povești minunate. 

Victor, e la fel de înalt ca mine, are părul ca scoarța brazilor, iar ochii acestuia ca si frunzele de vara din cireș. E la fel de fermecător ca mine, dar eu parcă sunt mai frumos. Avem și aceși vârstă, doar că e mai mare ca mine cu câteva luni.

-Da locuri frumoase dragă prieten, dar nicăieri ca acasă. Tu? Ai rămas tânăr și neîmblânzit, Christoper? Mă întrebă acesta în timp ce ne așezăm la masa din foișorul grădinii regale. Fac semn unui servitor să ne aducă câte un ceai, iar el execută imediat, aplecându-și capul.

-Eu... Am avut treburi politici. Nimic foarte special, dar ... urmează să reîncepem războaiele dintre noi și Coldland. Regele Federick vrea să-l însoare pe Prințul Carlos, i s-a cam dus vremea și lui de concubine, așa cum mi s-a dus și mie... spun cu tristețe și nervozitate în glas.

-Cum adică? Majestatea Sa, Regele Amir, vrea să vă însurați? Spune acesta șocat de decizia luată de regele meu.

-Așa este. Regele meu vrea să mă însor, cu cineva de rangul meu, ori mă v-a însura el, cu nimeni alta decât Prințesa Cherry London. Cei doi regii vorbesc de mult, ca eu să-i iau mâna ficei lui. Dar eu,... spun și oftez.

-Tu nu o vrei pe ea. Îmi completează Victor propoziția. Dar ai spus că poți alege tu, cărei domnițe îi vei spune acele cuvinte frumoase, deci care ar fii problema? Se scarpină el la ceafă, încercând să mă înțeleagă, dar nu ar avea cum, pentru că nici eu nu știu cum să o fac.

Gândul de două zile mi-a rămas la acea căsuță de la marginea graniței, unde stă superba domniță, pe nume Beatrice, alintată de mine în secret Bea, cu care am trăit un război al sentimentelor, ca la final dorul să iasă învingător, urmat de tristețe  dar și dorință. Părul său bălai și răsucit, ochii ca și menta, iar buzele mai fine și mai gustoase ca orice fruct care îmi este interzis. Parfumul său de cireșe, iar glasul său ca de rândunică, ce îl auzi după mult timp, e ... magic. Este o domniță încântătoare care orice bărbat și-ar dorio de nevastă, iar gândul acesta mă înfurie.

Cum să fie ea al altuia? Ea este a mea și numai a mea!

Acum chiar cred că ar putea fii o vrăjitoare, iar asta mă înspăimântă pe moment, dar după mă înfurii la gândul ca ea să fie arsă pe rug conform legii. Nu voi permite aceasta! Cred că simt ceva nebun pentru ea și mai ciudat e că îmi place.

-Problema mea , drag prieten este că fata pe care mi-o doresc, este fata la care nu pot avea acces.

-Păi cum așa? Nu vor părinții acesteia să o iei de soție și să o faci regină? Spune prietenul meu în timp ce Lidia ne pune ceiaul în față. 

Aceasta făcu ochii mari și deja știu că care va fii noua bârfă, iar asta v-a ajunge repede la urechile regelui. Aștept să se îndepărteze, ca să pot să îmi continui conversația.

-Nu, ar fii fost ușor dacă era așa. Era mai bine să fii fost asta. Spun în timp ce iau o gură de ceai. Este o săracă, o sclavă pentru cei ca mine. Spun cu durere în glas.

Vreu să o mai văd, să îmi scufund mâna prin părul său, să o sărut cu patos. Aș vrea să-mi știu că mie regină, să o am alături ca să mă pot bucura de sărutul ei, de grădina Edenului.

-Îți place de o sclavă? Când s-a întîmplat asta? Christopher nu mă așteptam la asta, adică... nu mă înțelege greșit, dar tu ești cam printre ultimile persoane care mă aștept să-i se întâmple asta. Spune prietenul meu cu ochii cât cepele, bâlbâindu-se.

-Am cunoscuto acum două zile, dar simt că am mai cunoscută cândva... Spun pierdut în imaginea ei. Trebuie să ti-o prezint, dar după ce mă asigur că avem o relație bună. Nu mă înțelegi Victor. Nu știu ce simt, dar nu o iubesc. Poate sunt atras de trupul său minunat... Știi și tu câte cutezane am avut, dar nici una nu era ca ea. Ce noroc ai Victor, tu poți să o iei de nevastă, pe când eu... Dar mă opresc din vorbit când ceva înflorește în mintea mea.

-Prietene orice ar fii, eu te susțin și te voi ajuta să o ai. Spune acesta cu un zâmbet sincer pe față. 

-Asta e Victor, știu ce voi face! Prințeso, pregăteștete pentru o seară minunată, care va venii curând!

Hei, scuze pentru întârziere, dar am școală și un pic mai greu să mă împart în mai multe locuri. Vă mulțumesc pentru suținerea de la ambele cărți. Sper că voi apuca curând să scriu și la cealaltă carte. Sper că v-a plăcut acest capitol și vă rog să mă iertați pentru greșeli gramaticale dacă sunt. 

Vă pup!💜