Judecată regală

⚔Capitol 25⚔

*Nu este editat.

Lectură plăcută *

Beatrice pov

-Mă  bucur ca mi-ai acceptat invitația. Spune Prințul în timp ce pășim spre sat.

Prințul Carlos sau Carlos, cum mi-a spus sa-i zic, mă invitase la o plimbare în regat ca să-mi arate împrejurimile, asta după ce i-a cerut permisiunea unchiului Eustache. Sincer ma bucur de această plimbare cu el. E o companie placuta.

-Mă bucur că pot să văd împrejurimile. Nu le-am văzut de cand eram mica. Spun in timp ce pasesc spre intrarea in sat.

-Serios? Unde iti placea sa mergi cand erai mica prin sat? Întreabă acesta curios.

-Pai.. îmi placea sa ma duc la piață cu mama. Șoptesc și îmi intorc privirea spre el. Se uita la mine cu niște ochi sclipitori.

-Pai.. acolo vom și merge. Zice și ne intreptam spre piața din centru.

***

-Doamne ce bine arata totul! Uitate la caisele astea sau la căpșuni. Carlos, tie ce îți plac mai mult cireșele sau vișinele? Spun in timp ce mă duc de la o taraba la altă uitându-mă când la una când la alta, pana ajungem în fața la o taraba cu fructele mele preferate.

-Imi plac mai mult vișinele. Sunt mai zemoase, zice în timp ce ia una și o gustă. Încearcă, iar mana lui se duce spre gura mea cu o visina.

Gustul îmi era cunoscut, dar venind de la el parca ii schimbase gustul. Iar gândul acesta mă făcu să roșesc toată, deoarece situația mi se parea un pic jenantă. Nu-mi pot să-mi închipuiesc pe Carlos mai mult ca un prieten. Încă nici nu suntem prieteni, ci doar... cunoștințe vechi. Vai Doamne, nici nu as vrea sa știu ce ar gândii Christopher despre mine daca ar afla că-mi petrec timpul cu dușmanul său.  

-Doamne Dumnezeule, Alteta, bun venit aici cu ce va servesc?! Zice un vanzator plinut trecut de a doua varsta si cu o dantura neingrijita.

-Ce-ți dorești Beatrice? Mă întreabă Carlos ignorându-l pe vânzător.

Nu i-am răspuns lui Carlos. Nu-mi doream acum decât sa merg acasă.

-Vreau un 1 kg de vișine. Zice tânărul prinț, deși nu i-am oferit niciun răspuns, la vânzătoarea de lângă, de unde luase si visina.

Cât această îi oferea lui Carlos ce dorea eu am zărit ceva ce se mișca mai in dreapta mea. Un copil cu haine mai zdrentuite încerca să fure doua mere. Dar brusc a fost ridicat de mână ca pe un lemn de foc. Acesta a țipăt ca din gură de șarpe.

-Știi ce pățesc hoții? L-a întrebat vânzătorul, iar brusc mi s-a trezit o amintire din copilărie.

-Lasă-l în pace, e doar un copil.

Asa i-am atras eu atenția vânzătorului. Dar nu a fost bine.

Christopher pov.

-Fata împreună cu părinții săi au trecut granița după ce au înapoiat bijuteriile regale. au ajuns in miază zi in pădurea apropiată de satul regal. la ora aceea totă lumea știe că prințul Carlos îsi face plimbarea. iar de aici te las pe tine să-ți imaginezi. Îmi spune Pythor cu un rânjet îngrozitor pe față .

Sângele clocotea în mine la gândul că Bea a mea a intrat doar în vorbă cu acel om. Bea nu ar putea să se îndrăgostescă de el. Ei îi place de mine, de mine trebuie să se îndrăgostească. e oribil ceea ce se întâmplă. Și încă o dată mă blestem în cap că l-am ascultat pe tatăl meu și am lăsat-o pe ea să plece, când eu deja simt că mă ofilesc ca florile mamei.

-De ce Pythor?îl întreb pe cel mai mare hoț al ținutului.

-De ce ce? Se uită cu o mica incruntatura pe față, în timp ce se face mai comod.

-De ce mă lași așa? Fără să-mi spui nimic.

-De frica războiului Cristopher. sunteți doi nebuni si tu si Carlos. totul pentru-

-A atins-o ? simțeam că mor aici doar la gândul acesta. Îmi e suficient gândul ca respira acum același aer.

-A intrat in vorba cu ea. Dar restul e istorie, am venit aici și nu mai știu nimic.

Nemernicul!

Nu mai scot acum nimic de la el nici dacă vreau.

-Victor dă-i banii și să plecăm de aici. Îl strig pe Victor care era la ușa cortului. Nu vreau ca el sa fie prea aproape de Pythor.

-Alteță, sper că micul nostru secret e bine păstrat, că știi si tu vorba aceea ,,Mai degraba vor tine muritorii foc in gura, decat sa pastreze un secret." Îmi spune cu încredere și cu un rânjet plin de sine Pythor.

Câte nu știi tu Pythor...

-Da, ai dreptate Pythor, dar mai e ceva de care nu ti-am spus. nu sunt doar cu Victor aici. 

Atunci gărzile regale au intrat in cortul mare și l-au prins pe negustor, care era șocat de naivitatea sa.

-Ai spus multe și despre mine Pythor, dar ,,Secretele sunt bine ascunse numai daca au un singur paznic", iar eu  nu am secrete față de nimeni. 

***

-Și acum ce faci?Mă întreabă Victor în timp ce mergem spre grajdurile regale.

Știam din-nainte de a merge sa vorbesc cu Pythor ce vreau sa fac. Și știam ca s-ar putea să-i provoc regelui un șoc.

- Mă duc la o plimbare. dacă vrei să mă însoțești.

- Cumva această plimbare duce după graniță? Zice Victor amuzat.

Ha, știe Victor ce îmi coace mintea.

-Mă cunoști mult prea bine. Zambetul de pe buzele mele revine.

-Doamne, eu nu pot sa-l las să facă asta singur, deci sa ai grija de amândoi. Spune prietenul meu drag, uitandu-se către cer, înainte de a întra la grajduri.

Am vrut sa ma asigur ca am unde ascunde hainele de țărani pentru mâine seară, când vom evada din nou.

***