Judecată regală

⚔Capitolul 18⚔

Capitol special* partea I

Povestire la persoana a treia*

În centrul satului din Coldland copii, săreau, se jucau, râdeau, bucurandu-se de aceasta zi. Numai un copil nu era acolo să se joace.

Lara Faber, o ținea strâns de mână pe fetița sa curioasă, în timp ce ea se uita la legumele de la tarabele din piață. Bea nu voia să stea într-un loc, nu i se părea corect. Venise cu mama sa să facă câteva cumpărături, pentru unchiul Eustache.

Își rupse piciorul în ultimul război cu Armisia. Nu putea să-și facă singur de mâncare până nu i se vindeca, iar nevastă nu avea. Îl avea pe tatăl său bătrân, care nu se uita la el, fiind preocupat cu petrecerile din lumea bună. Așa că rămăsese cu fratele său, Nickolas și nevastă lui. Timp de o săptămână si jumătate a avut el grija de Eustache, dar a fost chemat pe vas, astfel venind Lara în locul lui, bineînțeles luând și fata cu ea.

-Mama, vleau acolo! Copiii! Se agita Bea.

-Beatrice, trebuie să ai un pic de răbdare! Facem cumpărăturile pentru unchiul Eustache. Iar cu asta îi atrase fetei atenția.

-Tache făcu buba la piciol! Nu poate să facă el asta! Era adorabilă cum nu putea pronunța ,,r"-ul, dar și cum se agită pentru unchiul său.

-Exact, Bea. Nu poate face el asta. De aia suntem noi aici. Mulțumesc! Spune mama ei în timp ce plătea legumele.

-Tache vlea papa! Bea plegătește papa lui Tache! Se umflă ea în pene ca un cocoș, iar mama sa râse.

-Asa-i, dar și mama te ajută!

-Mama doal ajută! Nu face ea tot!

Fetița era încăpățânată și nu-i plăcea când cineva i se amesteca printre treburi.

-Da mami. Haide acum.

Cele două se opriră la o altă taraba cu verdețuri. Bea se uita în stânga sa la altă tarabă și văzu niște struguri. Își dorea mult să guste o bobiță. Nu se supara nimeni dacă lua una. Întinse mâna și luă o bobiță. Era zemoasă și gustoasă. Îi plăcu mult fetiței, fiind și dulce, încât mai luă una.

Când s-o ia pe a treia, o mâna uriașă și păroasă o apucă de mâna strâns și o zmuci de lângă mama ei. Fata scoase un țipăt, ca din gură de șarpe. Mama sa țipase și ea, dar nu la fel de tare ca Bea care era îngrozită de acel om.

Vânzătorul era un om rău, lacom și periculos. Dacă aveai bani, te pupa toată ziua. Dacă nu, te injura cu fiecare ocazie.

-Hoațo! Îi urlase în față micuței. Ești o hoață! Știi ce se întâmplă cu hoții? Spune în timp ce scoase sabia din teaca lui.

-D-domnule trebuie să fie o neintelegere. Vă rog lasati-mi copilul în pace. Biata, Lara se ruga de el cu lacrimi în ochi.

-Tu ești mama ei, deci tu ai învățat-o sa fure! Să-ți fie rușine cu așa copil. Țipă acesta la ea și îi dadu-se o palmă peste față.

Femeia se prăbușii la pământ. Bea plângea necontrolabil. Se uita în jur după ajutor, dar nimeni nu se lua de acest vânzător, știau ca ajungeau ca femeia care era pe jos.

-Să te înveți minte spurcato să nu mai furi! Spuse acesta și ridică sabia.

Bea numai știu ce se întâmpla, fiind că leșinase. Mâna vânzătorului ranne in aer. Sa nu credeți că i se făcuse milă. În niciun caz.

-Daca mai faci asta ii voi zice lui tata sa te bage în temniță! Țipă o voce subțire și autoritara.

Desi avea 10 ani, aproape 11, era foarte curajos. Da, printul Aslan era cel mai țanțoș prinț. Se mândrea cu curajul și dibaticitatea lui. Stia sa mânuiască sabia destul de bine, chiar mai bine decât alți soldați.

-L-ai auzit, jos sabia! Spuse și slujitorul acestuia, Gustav.

Nimeni nu mai zice o vorbă. Toți se uita curioși la ce se întâmplă între micul prinț și vânzătorul mizerabil.

Vanzatorul ii da drumul fetei care se prăbușește la pământ. Mama sa se apropie de fata și incepu sa o zguduie ușor ca sa o trezească. Doi gardieni îl preluase pe vanzator, care injura de mama focului, iar printul se apropie de cele două.

-Beatrice! Bea! Femeia își ia copilul în brate se ridica și fuge de ochii curioșilor.

Nimeni nu o oprește. Totuși printul observa ca si-a uitat traista. Atunci ii venii idea.

***

Ceva timp, mai târziu, în casa lui Eustache era o agitație mare. Bea își revenise si se juca impreuna cu unchiul ei, râzând cu gura pana la urechi. Mama sa încercă să facă ceva de mâncare. Se mustra pentru faptul că uitase trăistile în piață, dar Beatrice e cea mai importantă. Nu o certa când se trezi, era mult prea bucuroasă că-și revenise.

-Mama! Țipă Bea când se apropie de mama ei. Bea duce afală. Tache o obosit. Zice aceasta mamei ei.

-Bine, dar te rog dovlecel, să stai aici în curte.

-Da mama.

Deși Bea făcea multe năzbâti, era ascultătoare. După incidentul de acum doua luni de la castel, era foarte ascultătoare. Prostioarele pe care le făcea, le făcea din curiozitate mai mult.

Bea ieșise afară și se duse direct la grădina cu flori. Unchiul ei îi făcuse special acolo un leagăn. Numai bine se urca când ridică privirea și în fata ei era un băiețel mai mare.

- Bună. Salută acesta. Eu sunt Carlos. Am venit să îți aduc asta. Spune și îi înmânează traista cu mâncare și încă una plina cu bunătăți.

-Oh. Încântată, eu sunt Bea. Hai cu mine. Spune și îl apuca de mana si-l trage spre casa.

-Mama, Calos. Spune după ce ajunge în bucătărie.

-Majestate! Spune Lara cu ochii mari și se apleacă.

-Plintul? Zice Bea confuza.

HEI.  Sper că v-a plăcut acest capitol.  Mă scuzați pentru absența mea, dar a început școala. Sper că înțelegeți. Sper că următorul capitol sa apară destul de curând.

Vă pup!💜