Judecată regală

⚔Capitolul 10⚔

Beatrice pov.

Am avut noroc că mama a venit târziu acasă, iar tata ca deobicei, destul de târziu. Am pregătit rapid ceva de mâncare și am făcut rapid treburile casnice, iar ce n-am reușit să termin, le spusesem alor mei, că îmi fuse-se rău. Da, îmi mințisem părinți din vina unor ochii albaștrii închiși. Mama nu m-a certat, deși o putea face, nu a făcuto. Ai mei se tot agită de doua zile și nu prea înțeleg de ce, poate și-au dat seama că am mințit? Nu cred.

-Beatrice, fetițo, ce vânt te aduce pe la noi? Mă întreabă mătușa Camy, când întru prin spate la brutăria unde lucrează mama și acesta. 

Știu că e surprinsă să mă vadă, pentru că nu ies eu foarte des prin sat, chiar și acum sunt cu un batic pe cap și cu o rochie mai bună, primită chiar de la acesta de ziua mea, pentru a nu atrage atenția asupra mea, deși am tot primit priviri mai dubioase din partea bărbaților, iar unii dintre au încercat să vorbească, dar m-am ferit de ei. Nu îmi plăceau cum se uitau aceștia la mine. Poate o fii oamenii buni și gospodari, dar nu am încredere în ei după acele priviri care îmi dau fiori.

-Mama, dimineață, mi-a spus să vin cu un coș de fructe din pădure, pentru că aveți o comandă speciala, pentru Ducele Edinburgh. Îi spun acesteia, cu mic zâmbet în timp ce o iau în brațe. Unde aș putea pune coșul? O întreb politicoasă. 

Vrea să-mi răspundă, dar este întreruptă de o melodie ce se auzea de afară. N-am auzit această melodie până acum, era una care parcă te făcea mai curajos, te îmbărbăta. Parcă ar fii niște trompete. Mă duc în brutărie, unde mama se uita de pe fereastra unde le dădea pâine și alte placinte si bunătăți oamenilor care cumpărau de la ei. Domnul Filip era lângă acesta uitându-se și el pe geam la ce este afară. Domnul Filip le ajută pe doamne cu frământatul și cântăritul pâinii, pentru că este foarte greu pentru două-trei doamne să se descuce cu asta.

Când mama m-a auzit pe mine și pe mătușa Camy că am intrat, s-a întors spre noi, iar pe mine m-a luat în brațe și m-a strâns tare la pieptul ei.

-Ce se întâmplă? De ce cavalerii, Măriei Sale, au venit în sat?Și de ce sunt așa mulți? Întreabă mătușa mea pe mama, în timp ce se uită pe fereastră.

Măriei Sale? Cavalerii Regelui Amir sunt aici în sat? Anunță un război mai repede cu regatul Coldland? Oare este și nemernicul de prinț , cu numele său perfect, Christopher, și el aici? Nemernicul! Dacă îl văd că o să vrea să vorbescă cu mine, arunc cu noroi pe hainele sale scumpe și fine, pe care eu , țărăncuța de mine, nu și le-ar permite. Să nu-l văd în fața ochilor! 

-Nu știu Camelia, nu au fost de mult așa mulți cavaleri în sat, doar nu crezi că anunță un război mai repede cu Regatul Coldland? Mi-ar strica planurile! Spune mama speriată.

Planuri? Ce planuri?

-Despre ce  planuri vorbești, mami? O întreb pe acesta care se întoarce la mine șocată.

Era ceva ce nu trebuia să aud? Mama se albește la față într-o clipă și se uită încontinuare la mine cu niște ochi mari la mine. Mă sperie un pic  reacția ei și vreau să mă adresez din nou, dar o voce de afară mă întrerupe. Ne întoarcem toate atenția spre fereastră și ne uităm curioase.

-Atenție, atenție! Regele Amir vrea să dea de veste, că mâine seară la palatul regal, se va ține un bal mascat, unde toate domnișoarele nemăritate vor venii. Inclusiv, la ordinele prințul nostru și viitor rege peste Armisia, Prințul Christopher aici de față, toate domnișoarele  de orice rang social sunt invitate!!! Țipă acesta, iar din spatele acestuai apare frumosul prinț, pe care eu mi-aș dorii să nu-l văd în fața ochiilor, dar acum fiind pusă în fața situației, mă tem că nu m-aș putea ține de cuvânt.