Judecată regală

⚔Capitolul 21⚔

#necorectat

Beatrice pov.

-Mai avem puțin scumpo pana la primul pod. Mă încurajează tata din față.

Mama îmi zâmbește trăgând un pic de hamurile lui Cora, ca să încetinească un pic, în timp ce eu îi zâmbesc mai mult forțat și strang mai bine hamurile Lordului în mână. Dacă suntem aproape de primul pod inseamna ca in două ceasuri de călărit ajungem la unchiul Eustache. Ce dor ma cuprinde cand ma gandesc la bătrânul meu unchi, dar nu un așa dor ce mă cuprinde când mă gândesc la prințul meu. Christopher... cum să-ți spun eu ție că prin mine curge sânge de dușman? Cum să-ți spun eu ție, că te iubesc cum n-aș putea iubii pe altcineva?

Mă uit la colierul cu piatră albastră de la gât și mă joc cu degetele cu el. Când am fugit cu Victor de la palat, mi-a dăruit un colier și un inel spunând că trebuiau să-mi fie oferite de Christopher.

-Să știi ca am primit o scrisoare de la palat în aceasta dimineață. Îmi atrage mama atenția.

Îmi ridic privirea spre ea, și incremenesc cand o vad tristă și îngândurată.

-Când ai venit de la bal cu ducele Lipé ai spus că ați plecat ca nu te simțeai bine. Îmi spune mama pe un ton pe care nu l-am auzit de mult la ea.

Da, asa e. Nu mă simțeam bine, pentru că tot palatul ma căuta pe mine și pe Christopher, dar asta n-am mai menționat. Nu puteam să-i spun asta. Dar ce scrisoare sa primească ei de la palat?

-Ce scrisoare ai primit, mama? Cu inima în gât, și palmele transpirandu-mi îi aștept răspunsul.

-Una de la Regele Amir si una de la Printul Christopher. În ochii ei puteam simții amărăciunea.

De la ambii bărbați din familia regală? Nu se poate asa ceva. De la Christopher? Oare e o scrisoare pentru mine?

-Regele Amir te acuza de furtul unor bijuterii cu pietricele de safir. Dorește să i le înapoieze înapoi pana la miezul nopții. Altfel de va alunga din regat, bineînțelesdupăce înapoiezi bijuteriile înapoi. Zice si oftează. I-am trimis o scrisoare înapoi prin soldatul care ne livrare scrisoare lui. I-am spus ca nu avem ceva asa de prețios în casa și ca tu fata mea nu ești o hoață. Nu stiu de ce te acuza de așa faptă. Dar dacă ai făcut asta, zi-mi acum pana sa trecem podul ca să putem să le dăm înapoi. Îl voi trimite pe tatăl tău. Să știi ca nu te judec indiferent de ai furat tu bijuteriile. Îmi spune mama în timp ce îmi apuca mana gentil si o strânge ușor.

Aveam ochii înlăcrimați si gata sa dau drumul la câteva lacrimi. Dar știam camai urma ceva. Scrisoarea lui Christopher.

-Mama, înainte sa-ti răspund, zi-mi te rog, ce era scris în scrisoarea prințului Christopher? O intreb cu glasul strâns și cu o imensa apăsare în piept.

Nu vă pot explica în cuvinte ceea ce simt acum. E asemanator sentimentul ca atunci când eram mici și mergeai la biserica, iar fiind copil numai la slujba nu erai atent și sa zicem ca găseai ceva mai amuzant sa faci și te apucă râsul, iar după ce te liniștea mama ta simțeai toată vinovăția si ochii babelor pe tine. Altfel, nu știu cum sa descriu sentimentul.

Totuși nu pot înțelege anumite lucruri. De ce m-ar acuza regele de furt, când Victor cu mâinile sale mi-a înmânat scrisoarea de amor si bijuteriile din partea lui Christopher. Să le fii furat Christopher de la tatăl său? Nu pot înțelege. Si de ce sa meargă doar tata inapoi la castel? Christopher de ce mă îmi dai întrebări, dacă eu nu stiu răspunsurile?

-Beatrice, știi ca niciodată nu am fost bine priviți, pentru că eu m-am măritat cu un bărbat din Coldland. Tu mai mult ca mine, pentru ca ai o parte din sângele lor. Prințul cere la ordinele sale, sa părăsești regatul de urgență. De asemenea cere ,la ordinele sale, să returnezi bijuteriile prin intermediul tatălui tău, ca după sa părăsim cu totii regatul. Ce ai făcut fata mea? De ce ai supărat asa tare capetele regale? Nu pot sa te judec, pentru ca nu stiu ce e în inimata, în sufletul tău și în mintea ta. Tot ce stiu este ca ești fata mea și a lui Nickolas. O fata bună ce nu ar face așa ceva nici dacă ar fii obligată. Spune mama sugrumată de lacrimile ce voiau sa-i părăsească ochii.

Eu am început de mult sa plâng. Și nu stiu cum sa ma opresc.

Christopher pov.

-Esti scandalos de prost Christopher! Să te văd eu ce faci când o să vină momentul să te vezi față în față cu ea! Prostule! Nesimțitule! Îmi țipă si îmi face capul calendar de trei ore Dandelion.

-Christopher oricât de mult tin la tine ca un frate. Lasă-mă sa-ti zic cât de prost ești. Îmi zice Victor în timp ce își mută pionul de șah.

De știam ca așa durere de cap îmi făceau nici nu-i chemam.

-Christopher, eu nu te cunosc de mult timp, dar alegerea pe care ai făcut-o te va costa mult și nu cred ca vei putea să o plătești în bani. Îmi reproșează și Amadeus.

Îmi vine să-i iau pe toți și să-i bat cap în cap. Ma uit la tabla de șah și mai mut un pion.

-Nu că-l va costa. O sa simtă de trei ori durerea de acum. O sa simtă si in oase în  cea mai mică picătură de sânge acestă durere. Țipă si se agită Dandelion.

-Gata m-am săturat de toate acuzațiile astea! Eu sunt prietenul vostru. De mine trebuie să vă pese nu de ea! Le țip în față, cei doi bărbați privindu-mă triști in timp ce Dandelion scotea fum peste tot.

-Esti așa de laș că nici nu-i poți pronunța numele tâmpitule! Unde imi este verișorul meu Chris? Spune și pleacă nervoasa din grădină in timp ce Amadeus o urmează.

Are dreptate. Mă doare enorm de mult ce i-am făcut, dar mai tare ma doare ca nu mi-a spus.

-Șah mat. Ti-ai pierdut regina. Zice Victor în timp ce se ridică și plecă și el lăsându-mă să mă holbez la tabla de joc.

Hei! Ce faceți? Cum sunteți? Sper că v-a plăcut acest capitol și sper sa-l scriu și pe celălalt rapid ca să nu vă țin așa mult în suspans. Scuzațim greșelile gramaticale sau de punctuație. E un capitol necorectat.

Vă pup!💜