A lui Daddy!

Capitolul 14

Raysa p.o.v
Nu imi vine sa cred ca sunt in cabinetul prietenului lui daddy, asteptand sa imi ia sange pentru niste afurisite de analize, sunt sigura ca nu am nimic si stiu sigur ca sunt bine, ppate dpar trebuie sa imi vina perioada si imi e rau inainte, nu trebuie sa se ambaleze asa si plus de asta sunt foarte sigura ca am lesinat din cauza ca nu am mancat. Daddy se uita suparat pe mine din cauza ca acasa am facut cam urat cum ca nu vreau la analize, si da poate am 16 ani, dar inca imi e frica de ace si de tot felul de chestii de genul cum ar fii analizele pe care le voi face acum. Prietenul lui daddy care am aflat ca il cheama Alberto intra pe usa cabinetului cu fisele mele medicale care nu stiu de unde a facut rost de ele. Prefer insa sa nu il intreb.

Alberto:Deci, in fisele medicale, toate fisele medicale arata ca e perfect sanatoasa, cateva raceli minore in rest sanatoasa.

Aaron:Si in zilele astea ce a patit??

Alberto:Aflam acum.

Alberto se duce la un dulapior luand de acolo cred ca tot ce ii trebuie pentru analizele mele. Se aproapie de mine si cand vrea sa se apropie cu acul de mana mea uit si de rau si de absolut tot, ma ridic de pe acel scaun sau ce naiba o fi el si plec de langa el ascunzandu ma in spatele lui daddy.

Alberto:De unde ai luat o frate pe tipa asta??

Aaron:Nu asta conteaza, hai sa ii faci analizele alea odata.

Daddy se intoarce spre mine, ma ridica in brate punandu mi din obisnuinta picioarele pe talia lui, se pune pe scaunul acela in locul meu si ma tine strans in brate, mana mea dreapta dandui o lui Alberto, tinandu ma strans de mana, prea strans chiar. Incerc sa imi trag mana insa nu pot, de ce trebuie sa fiu asa mica si slaba pe langa ei? Incerc sa ma uit sa vad ce se intampla cu mana mea insa daddy nu ma lasa si imi pun capul pe umarul lui in asa fel incat sa nu vad ceea ce se intampla.

Nu trec nici 5 minute ca simt cum mana mea nu mai e stransa si ma simt putin mai libera in bratele lui daddy semn ca a treminat. Ma uit la mana mea si ceea ce ma șochează cel mai rau e faptul ca am un mic plasture cu ratuste peste zona aceea.

Alberto:E pentru bebelusi ca tine!

Ma uit urat pe el si ma las usor cu capul pe lumarul lui daddy.

Alberto:Ma intorc in 10 minute cu analizele.

Iese si in camera raman doar eu cu daddy.

Eu:Daddy...?

Aaron:Da babygirl??

Eu:Daca o sa am ceva o sa stau aici in spital??

Aaron:Nu, normal, o sa vorbesc cu Alberto ca sa te trateze acasa. Va sta la noi si va aduce tot ce are nevoie acolo, oricum el ziua este la spital si va veni doar ca sa iti faca tratamentul iar dupa va pleca inapoi, iar seara va dormi in camera unde te am adus pe tine prima data.

Eu:Adica fix langa camera ta??

Aaron:Da babygirl, si nu e camera mea, acum e a noastra.

Eu:Dar imi e frica...

Aaron:De ce printeso??

Eu:De cateva zile ma simt asa..dar nu am vrut sa imi spun fiindca am crezut ca imi trece.

Aaron:Niciodata sa nu mai faci asta, trebuie sa imi spui orice, nu trebuie sa iti fie rusine de mine niciodata.

Eu:Da daddy!

Daddy ma pupa usor pe frunte si dupa ma tine strans in brate. Alberto intra inapoi in cabinet cu fisele de analize in mana si simt cum deja imi e frica de rezultate.

Alberto:Are Anemie!

Aaron:Ce e aia??

Alberto:Anemia poate fi o manifestare a unor afectiuni subiacente, ascunse, care necesita investigatii suplimentare pentru stabilirea unui diagnostic corect, care sa permita initierea unui tratament tintit. Tratamentul anemiei poate presupune admnistrarea unor suplimente alimentare, insa si efectuarea unor proceduri medicale. In termeni medicali, anemia reprezinta scaderea cantitatii de hemoglobina din interiorul eritrocitelor. Simptomele pot fi: Oboseala, Ameteala sau senzatia de confuzie, Cefalee si Slabiciune. Tratamentul il voi face eu in fiecare zi pana se va vindeca, in primele zile, pana o stabilim ii vor trebuii perfuzi si tratamente care contin fier.

Raman socata de ceea ce am auzit, nu imi vine sa cred, nu ma asteptam niciodata la chestia asta. Daddy se ridica si iese afara iar eu ma uit speriata spre usa dupa la Alberto. Incep sa plang si ma fac mica in scaunul din cabinetul lui. Oare de ce a reactionat asa urat?? Nu am mai facut nimic de data asta, in ultimul timp, de la prima pedeapsa am fost cuminte. Ma decid sa il intreb pe Alberto de ce a reactionat daddy asa, el sigur stie.

Eu:D...de ce a reactionat asa...??

Alberto:Petru ca te iubeste si pentru ca ar face orice ca tu sa fii bine, iar tu, nu l ai anuntat de prima data de cand ai vazut ca ai simptome de genul, iar asta sa agravat din moment ce ai si lesinat si te ai simtit si mai rau.

Ma simt vinovata, foarte vinovata, mai bine ii spuneam si nu tineam in mine, mi a zis de la bun inceput sa ii zic absolut tot iar eu nu i am zis.

Alberto:Nu te simti vinovata, nu ai de ce, orice ai face tot te va iubi si sunt sigur ca daca o sa il asculti si ii vei spune tot, te va iubi si mai mult si totul se va schimba numai in bine.

Las capul in jos fiindca stiu ca are dreptate, mare dreptate, acum voi astepta sa vina daddy înapoi aici, eu afara nu am cum sa merg pentru ca mi a zis sa stau aici. Fix atunci intra in cabinet, vine la mine si ma ia in brate, il strang in brate si imi pun capul pe umarul lui.

Aaron:O tratezi acasa, nu vreau sa stea prin spitale, prefer sa o vad acasa langa mine si sa pot sta cu ochii pe ea mai bine decat aici.

Alberto:Orice pentru tine si fata ta frate! Hai sa ii puneam branula si de la ora 17 incepe tratamentul.

Eu:Cat e ceasul acum??

Aaron:E 16:15 printeso, avem timp sa ajungem acasa si sa te schimbi in ceva mai lejer.