Fata lui........

Capitolul 10

Din perspectiva Evei

-Bine, ne vedem luni, pa, pa!

      O salut pe Viki, fata de la recetie si ies din cladire, ma urc in masina si plec spre casa, a trecut o saptamana de cand mi-am schimbat numarul de telefon si totul a revenit la normal, ajung acasa imi parchez masina in fata casei si intru.

- Buna Anna, ce faci?

    O salut pe fata care face mancare si are grija de casa si ma asez obosita pe canapea. Imi scot telefonul din geanta si citesc mesajul de la Christofor.

  -,, M-am plictisit de moarte la sedinta asta, imi e dor de tine, vreau sa te vad cat mai repede..,,!

  Zambesc si incep sa ii raspund zambind.

- ,,Eu acum am ajuns acasa, o sa ma pregatesc si o sa te astept iubitule,,

,,-Vrei sa plec sa ii las pe astia aici?,,

       Zambesc ca o adolescenta la telefon.

-,, Rabdarea face lucrurile mai frumoase!,,

          Incep sa mai facem catvea schimburi de mesaje cand soneria se aude in toata casa, Anna se indreapta spre usa iar dupa 10 secunde ma cheama.

- Domnisoara va cauta cineva.

     Ma incrunt, cine ar putea fii la ora asta destul de tarzie, privesc ceasul de la mana si este 21:15. Ma ridic de pe canapea si ma indrept catre usa. In fata usii se afla o femeie de varsta a doua, inalta, cu parul prins intr-o coada de cal, imbracata cu haine modeste care ma privea zambind larg.

- Buna seara, cu ce pot sa va ajut?

O intreb pe femeia toatal necunoscuta mie...

- Sunt mama ta Eve, ce frumoasa te-ai facut fata mea...

Ies panicata din casa cand aud cine e, inchid usa in urma mea ca sa fiu sigura ca Anna nu poate auzi numic si imi trec o mana prin par. Nu cred ce mi se intampla...

- Femeie de unde imi stii adresa, ce vrei de la mine? Vrei bani, zi?!

Incep disperata sa ma restesc usor catre ea, nu am nici un sentiment, nu a trezit in mine nimic, durerea din inima mea pe care mi-a provocat-o nu va trece niciodata.

- Nu draga mea, nu vreau nimic decat sa te vad, sa stiu ca esti bine si nu iti lipseste nimic...

Imi dau ochii peste cap cand ii aud cuvintele astea neimpresionante pentru mine. Trag aer in piept si o privesc in ochii.

- Te rog, dar te rog, foarte frumos sa nu ma mai cauti niciodata in viata ta, mai vazut, vezi cu usurinta ca sunt bine si gata, pleaca, la revedere.

Fac stanga imprejur si intru in casa fara sa o mai ascult, intru in living, imi iau telefonul de pe canapea si urc la etaj.

- Anna sa imi aduci te rog un ceai de musetel in camera mea, mersi!

- Da doamna!

Intru in camera si ma apropii de fereastra enorma, ma uit catre intrare si nu mai e, nu stiu de ce dar femeia asta nu imi trasmite deloc o satre buna, sigur are vreun interes de apare dupa atatia ani.
Trag jaluzelele ca sa nu se mai vada de afara,ma descalt de pantofi, intru in dressing, ma dezbrac imi iau un halat pe matase pe mine si vreau sa intru la dus, numai ca un ciocanit in usa ma opreste.
Era anna cu ceaiul, l-am asezat pe noptiera si intru repede la dus si incep sa ma relaxez.

Din perspectiva lui Christofor

- La revedere domnilor, a fost o placere sa inchei aceeasta afarcere cu voii.

Ma ridic de la masa, incep sa strecor printre mesele din restaurant pana ce ajung la iesire. Ma urc in masina iar intr-o jumatate de ora ajung acasa.
Intru si luminile sunt stinse peste tot, oare chiar sa doarma toata lumea, chiar si frumoasa mea iubita?!
Urc scarile catre etaj si ma indrept catre dormitorul nostru.
Ceea ce vad imi taie rasuflarea.
Iubita mea goala absolut, pe intr-un cearceaf negru din satin, toata camera fiind luminata doar de lumanari parfumate si o muzica in surdina.

- Cat mai facut sa astept, mmm?

Ii zambesc strengar cand o vad ca se apropie de mine si imi sare in brate.

- Iarta-ma iubto, o sa ma revansez pentru asteptarea asta infinita!