Fata lui........

Capitolul 9

Din perspectiva Evei

Ma trezesc cu greu dupa noaptea furtunoasa pe care am avut-o, as mai fii dormit dar munca ma cheama.
In ceea mai mare liniste cobor din pat si intru in baie, imi fac siesta de dimineata si intru in dressing, ma uit printre haine si imi aleg o rochie neagra, mulata pana deasupra genughilor, imi iau o pereche de tocuri iar parul decid sa fac o coada de cal si un machiaj natural. Ies din dresing imi iau telefonul de pe noptiera, imi sarut iubitul pe frunte si ies din camera.
Ies din casa, imi privesc ceasul de la mana si este 07:30, intr-o jumatate de ora trebui sa ajung in centru.
Iau primul taxi care imi iese cale, ma urc si ii dau adresa.
Viata mea sa schimbat mult in ultima vreme, mai ales de cand eu si Christofor am devenit un cuplu, nu mai este atat de sufocant, nu imi mai cere sa stau in casa iar de o luna lucrez ca contabila la firma lui. Imi place ceea ce fac si iau totul in serios.
In 10 minute de mers cu taxiul intr-un final ajung, platesc pentru serviciul oferit si cobor, imi aranjez rochia si imi iau geanta in mana dreapta si intru increzatore.

-Buna dimineata, domnisoara Eve!

Salut zambitoare la randul meu portarul firmei si intru in cladirea imensa.
Salut restul persoanelor pe care le mai intalnesc in calea mea si intru in biroul meu.

-Super!

Imi dau ochii peste cap cand observ ca deja ma asteapta catvea dosare noii. Imi asez geanta in cuier, imi scot telefonul si ma asez la birou, sun la receptie si o rog frumos pe secretara sa imi aduca o cafea mare cu lapte si zahar. Voi avea nevoie de multa energie azi.
Incep sa ma uit pe dosare , sa semnez cateva foii si referinte.

- Intra!

Cafeaua mea tocmai a ajuns insa ceva neprevazut se apropie.

- Buna dimineata Eve!

-Neata, Maria, multumesc, ce faci?

Chiar daca peste noapte am ajuns sa am o functie in firma asta totii se compoarta foarte frumos cu mine, ma respecta si asta fac si eu la randul meu.

-Sunt bine doar ca va trebui sa demisionez, bona copiului meu a plecat de o saptamana si numai fac fata, nu am gasit momentan pe nimeni care sa o poata inlocui asa ca nu am de ales, imi pare rau.

- Maria iti poti lua un concediu, nu este neaparat nevoie de o concediere. Un concediu de 2 saptamani poate te va ajuta, nu?

- Doamne, va multumesc mult!

Ii zambesc si pleaca, inteleg foarte bine cum este sa ai nevoie de ajutor dar sa nu ti-l ofere nimeni, acum va trebui sa caut o inlocuitoare. Imi iau telefonul mobil si il sun pe Christofor.

- Neata frumoasa mea, deja iti e dor de mine?

- Ha ha, neata puturosule, haide, am nevoie de tine la munca.

- Ok iubito!

Incep sa imi savurez cafeaua in liniste pana ce telefonul imi suna din nou, ma incrunt si raspund, e un numar pe care nu il cunosc.

- Alo!

O liniste se lasa si o voce de femeie se aude pe fundal.

-Nu va aud, puteti sa vorbiti mai tare va rog?

-Eva?

O incruntatura imi apare pe frunte si persoana de la capatul apelului reuseste sa imi capteze toata atentia.

- Da, eu sunt, cu cine stau de vorba?

-Elena, mama ta!

Un nod in gat mi se pune si ma ridic in picioare, o caldura in corp se face prezenta si palmele incepe sa imi transpire.

- Ce vrei?

-Te-am cautat asa de mult!

-Ai uitat orfelinatul unde mai lasat, sau ce, uite nu vreau sa stiu nimic de tine, nu ma mai suna, la revedere!

Ii inchid telefonul si incep sa respir din ce in ce mai greu, oare ce vrea? De ce ma cautat dupa atatia ani....ultima oara cand am vazut-o aveam 10 ani, chiar de ziua mea ma lasat la orfelinat, am jurat ca nu o sa mai vorbesc cu ea niciodata.
Numai eu stiu cat am suferit acolo, bataiile pe care le-am luat, noptiile in care dormeam moarta de foame, sufletul meu a murit acolo in fiecare zi, putin cate putin, abia la 17 ani cand am ajuns acasa la Christofor am inceput sa simt cu e ca cineva sa isi faca griji pentru tine, daca ai mancat sau nu, daca iti e frig sau cald ca sa numai vorbesc de noptiile in care era racita, statea la capul meu non stop.
Telefonul incepe sa sune iar si iar in continuu aceelasi numar.

-Nu ma mai suna, am viata mea acum, nu vreau sa mi-o strici si pe asta.

Ii inchid din nou apelul si imi dau telefonul pe silent. Incep sa ma pierd in munca si sa uit incidentul asta nefericit pentru mine.