Fata lui........

Capitolul 14

   Din perspectiva lui Eve

Abia asteptam momentul asta sa vina acasa si sa avem discutia asta. Simt ca usor si sigur relatia noastra se duce pe o strada nefericita care intr-un final ar diatrugi-o.

- Stii bine ca asta urasc cel mai mult Christofor, nu ma minti ca asa o sa ma pierzi!

- Eve tu te auzi, vorbesti serios? Intelegi ca nu am stiut, am plecat de acasa si pe drum ma sunat ca nu ii porneste masina, ce naiba vroiai sa fac?!

        Ma ridic in picioare si ma apropii de fereastra, privesc luminile orasului si il simt cum se apropie de mine.

- De ce nu vrei sa ma crezi, de ce avem noii discutiile aste pentru ea care nu inseamna nici cel mai mic lucru pentru mine.

     Ma intorc cu fata catre el si il privesc in ochii, vreau sa las de la bine, sa fie bine dar totul dispare in momentul in care telefonul ii spuna si e ea.

- Dami mie, raspund eu!

       Fara ale comentarii imi intide telefonul si raspund hotarata.

-Alo, da?

- Alo... pot sa vorbesc cu Christofor?

- Daca putea raspundea el direct, nu?!

- Ok, transmite-i sa ma sune el, urgent!

- Dac...

      Nu apuc sa mai spun ceva caci imi inchide telefonul in nas. Chestia asta chiar incepe sa ma scoata din minti.....de cand sa intors de la intalnirea aia il tot suna in continuu...
Ii intind telefonul, trag aer in piept si imi trec minile prin parul desfacut.

- Ce sa intamplat la intalnirea aia si ma refere la ce sa intmplat dupa?!

Nu spune nimic si e clar ca ceva a avut loc acolo si o sa aflu ce !

- De ce tot ce suna, de ce te cauta atat? Te-ai culcat cu ea? Raspunde-mi ca ma innebunesti Christofor!

- Nu sa intamplat nimic de genul asta doar ca... adica... promite-mi ca nu te superi!

Ma bufneste un ras ironic si de nervi si imi vine sa ii trag una.

- Spune-mi?

Trage aer in piept si se apropie mai mult de mine...

- Cand ne-am intors si am lasat-o acasa, a sarit la propiu pe mine si ma sarutat fortat, mi-a spus o multime de lucrui aiurea, ca ma iubeste, ma ma viseaza noaptea.... I-am spus de luni sa numai vina la munca, ca am concediat-o dar nu inceteaza cu telefoanele, e nebuna.

Numai spun nimic si vreau sa il cred ca asa e, vreau din tot sufletul sa cred ca nu ma minte.

- Bine, sa fie cum spui tu!

- Cum adica Eve, asta e raspuns, crezi ca te mint?

Ridica tonul voci si spiritele incep un pic sa se agite intre noii.

- Vreau sa cred ca nu, vreau sa cred ca nu ai facut nimic care sa ma raneasca Christofor.

Inghit in gol cand il vad cum se apropie de mine si in curand fac contact cu peretele iar el cu mine. Isi aseaza o mana deasupra capului meu si se apropie de buzele mele dar nu le atinge.

- Cand vreodata te-am ranit eu iubito? Cand te-am suparat, cand te-am intristat....spune-mi cand?!

Inchid ochii cand limba lui face contact cu a mea, cand mainile lui, mi le prind pe ale mele si le imobilizeaza deasupra capului.

- Stii bine cat te protejez, cat vreau sa te stiu in siguranta si mai ales fericita, stii bine cat te iubesc!

Atunci e momentul in care il privesc si cateva secunde de tacere apare intre noii, simt sa-l iau in brate sa-l sarut si mai ales sa ii raspund ca si eu il iubesc dar decid inca sa nu o fac. Toate la timpul lor cum e vorba aia.

- Nu stiu, nu mi-ai spus niciodata cat ma iubesti!

Schiteaza un zambet in coltul gurii si imi prinde barbia cu o mana iar cu alta imi tine minile prinse.
Buzele lui se misca din nou peste ale mele si un fior incepe sa ia viata in mine.

- Te iubesc Eve, o fac asa cum nu am mai facut-o nicodata in viata mea!

Ma saruta din ce in ce mai tandru, mainile lui incep sa se plimbe pe mine, sa ma pipaie sa imi sarute gatul si lobul urechii.
Incepem sa ne dezbracam reciproc si sa face sex acolo, pe perete......stie foarte bine cum sa ma impace mereu.