Fata lui........

Capitolul 15

   

    Din perspectiva Evei

           A trecut aproape o saptamana de la cele intamplate, o saptamana in care nu am mai fost deloc eu...totul parca sa schimbat, sufletul meu simte diferit, ceva acolo, undeva inca nu e in regula.
       Beau ultima gura de ceai si asez cana pe masa, ca de obicei e tarziu, 22:30 iar el tot nu e langa mine. Oare ce face si unde e, ma ridic de pe  canapea si merg langa fereastra sa mai privesc odata in parcare si pe strada.
Observ dezamagita ca o ploaie marunta specifica toamnei a inceput, lucru care ma face si mai trista.
      Iau telefonul si hotarata il sun, astept, astept,astept....nimic.....
        Ma asez la loc dezamagita si suparata pe canapea si incerc sa urmaresc emisiunea de mai devreme.
     Corpul meu cade intr-o amorteala iar ochii incep sa ma usture si sa nu ii mai simt deloc caci stresul si oboseala isi pun cuvantul.

Din perspectiva lui Christofor

Ies dezamagit din camera asta nenorocita de hotel si merg pe holul lung pana la lift.
Imi treg nervos prin parul ciufulit si imi bag camasa in pantaloni.

- Sunt un prost, un nenorocit....

Incep si bomban ca un tampit singur in lift.

***Cu putine ore in urma...

- Nu nu, tu esti nebuna fetito, ai nevoie de un doctor, tu te auzi ce spui?!

Ma incrunt si imi vine sa o strang de gat. Blestemata sa fie ziua in care am angajat-o pe Iza, sau mai bine zis cand am intalnit-o.

- Nu ma intereseaza replicile tale inutile, ori te culci acum cu mine ori toti o sa afle micut tau secret... haide daddy... nu cred ca vrei sa stai in puscarie pentru pedofilism iar Eve sa fie cu altul... nu?!

-Esti proasta? Tu chiar esti tampita? Te auzi ce spui? Nu m-am atins de Eve pana in momentul in care ea a vrut si mai ales era majora....

Tip la ea si cu greu imi tin nervii in frau...

- Nu imi pasa, e adoptata si daca vreau iti pot face rau, hai, mi-o tragi sau....

*** Prezent***

Opresc motorul masini si raman cateva secunde pe loc, nu am curajul necesar sa intru in casa... am inselat-o, am tradat-o si in ultima vreme am neglijat-o. Imi e rusine de ea, cum o sa o privesc ca si cum nu sa intamplat nimic?! Cum dracu cum?!
Lovesc nervos cu pumnii in volan si nu stiu ce sa fac...
Dupa alte 10 minute imi fac curaj si intru, deschid usa usor si o incui in urma mea, intru in living si televizorul e aprins, ma apropii iar ea dormea ghemuita pe canapea, ca in vremurile vechii cand lucram si veneam tarziu...
Oftez si ma asez pe fotoliul din fata ei... imi las capul in palme si imi las gandurile sa plimbe prin mintea mea....nu trebui sa afle niciodata ca o sa o pierd...ba trebui sa stie adevarul....nu vreau sa o mint....o sa plece....o sa o pierd....nu o sa ii spun nimic....
Imi ridic capul in momentul in care vocea ei ragusita ma striga.

- Cand ai venit? De ce nu mai trezit?

-Acum am ajuns!

Imi feresc privirea de a ei pentru ca nu am puterea sa o privesc acum in ochii iar ea se ridica in sezut.

- Unde ai fost? Te-am sunat!

Voacea ei e trista, e suparata....are si dreptate, de cand nebuna aia ma tot ameninta numai sunt om intreg la cap.

- Am avut o sedinta mai lunga si am ramas fara baterie.

Inchid ochii si imi scot telefonul din buzunar cand tocmai incepe sa sune ca am primit un mesaj....

- Nu mai zic nimic...nu vreau sa mai imi bat capul cu tine...

- Ev....

Pleaca in graba si arunc telefonul de nervi in peretele din fata mea, mii de bucatii se imprastie pe jos... exact ca inima mea si a ei...
Amandoi suntem suparati eu de ce am facut iar ea...cand o sa afle ca primul ei barbat... din viata ei a mintit-o si inselat-o o sa fie distrusa...