Fata lui........

Capitolul 3

     Eve

  Ma privesc in oglinda de 10 minute bune, imi place ceea ce vad. Corpul meu se vedem perfect in rochia asta de mătase roșie si mulată exact pe formele mele, mi-am facut cateva bucle lejere, un machiaj nu foarte strident si o pereche de sandale negre cu toc înalt.
Cred ca am o ținuta perfecta pentru locația unde mergem. Ma ridic de la masuta cu machiaje si nu ies din camera pana nu ma dau cu parfum, dulce si vanilat, exact mirosul preferat.

- Sunt gata, cobor jos Christofor!

Astept cateva secunde raspunsul lui dar întârzie sa apăra, lucru total neobisnuit pentru el. Cu o incruntatura pe frunte decid sa ma indrept spre camera lui, bat la usa de doua ori dar nimic asa ca decid sa intru.

- Christofor?

Il mai strig pentru a nu stiu câta oara si nimic, privesc cu atenție in jur cand usa de la baie se deschide si tresar.
Imi indrept privirea catre el si raman Stana de piatra, cu parul ciufulit si doar un prosop minuscul care ii acoperă organul.

- Scuze, scuze, doamne...te-am strigat dar nu ai auzit asa ca am intrat.

Ma indrept carte ieșire dar ma opreste mainile sale puternice. Ii simt respiratia in ceafa si simt cu tot corpul imi tremura de emoții, soaptele lui ma ațâță atat de mult.

- Esti atat de frumoasa, Eve... ai devenit o femeie perfecta!

Inchid ochii pentru ca ii iubesc cuvintele astea, ma face sa ma simt bine deși stiu ca nu vin din partea potrivită totusi sunt cuvintele perfecte.

- Te rog, nu ma mai chinui si spune-mi ce simti? Vreau sa te aud Eve !

Inghit in sec si imi las capul in jos, imi mușc buza se jos cand ii simt buzele pe umarul meu gol.
Mana lui coboara in jos pe soldul meu, mult prea jos si imi atinge piciorul gol.

- Raspunde-mi Eve!

- Christofor!

Aproape ca ii gem numele cand imi da parul intr-o parte si incepe sa imi atingă gatul usor cu degetele sale.

- Iti place cand te sarut asa micuto?

Iar secunda următoare buzele lui ajung pe gatul meu, ma musca usor iar apoi saruta locul vătămat.

- Ahh, Christ...

      Dintr-o mișcare ma intoarce cu fata la el iar eu imi ascund privirea fiind total rușinată de tot ce se intampla aici.
      Puteam sa simt cu ușurintă ochii lui care m-au fixat demult, este mai înalt cu un cap si lucrul asta ii oferă oarecare superioritate fata de mine.

- Mergem?

Intraznesc in soapta sa-l intreb doar pentru a scapa de tortura asta atat de plăcută.

- Off Eve, Eve....întodeauna ai o scăpare, sa mergem.

Numai spun nimic si doar ma intorc si ies din camera lasându-l sa se îmbrace. Cobor val vârtej la bucatarie si beau un pahar de apa rece. Tot corpul parca imi frige, inima nu se mai opreste din a bătea puternic iar corpul meu tremura din fiecare încheietura.

- Doamne ce fac?! Cum sa ma opresc din ce simt?!

       Imi asez capul in palme pentru cateva secunde si reflectez la tot ce am simtit, tot efectul pe care il are asupra mea, nu inteleg cum se poate intampla asta, vitreg sau nu e tatal meu, ma crescut si mi-a oferit un cămin.
Tresar din ganduri cand vocea lui se face auzita de pe scări.

- Hai Eve, sunt gata!

      Ies din bucatarie si cu tot sufletul meu vreau sa nu il privesc dar încercarea mea eșuează amarnic. Blugi aia rupți si camasa alba, perfecta pe Mușchii sa ar înnebuni orice femeie, inclusiv pe mine.

- Hai frumoasa mea!

      Incuvintez din cap fara a mai scoate vreun cuvint, iesim din casa si ma urc cuminte in masina.
Pornește si privirea lui tot pe mine este din cand in cand. Este o atmosfera si o tensiune destul de ciudata si inconfortabila pentru mine dar nu stiu si pentru el.

- Nu ai rochia prea scurta?

      Vocea lui serioasă ma face sa il privesc!

- Mie nu mi se pare.

- Mie da, dar stai linistita, voi fii cu ochii pe tine non stop.

      Imi ridic sprâncenele si as vrea sa rad dar nu o fac, stiu ca nu glumești si mai stiu cat de posesiv poate fii atunci cand vrea.

- Multumesc, atunci toti băieți vor fugi cu siguranta de mine!

           Am îndrăznit sa spun asta doar pentru ai vedea reacția si a imi confirma anumite ganduri.

- Daia mergi tu in club, ca sa agăți?

- Daca e sa vina, nu spun nu!

- Haha! Cred ca glumești, nu ma face sa intorc masina!

- De ce reacționezi asa? Odata si odata tot va trebui sa imi fac un iubit, doar nu ma călugăresc!

     Atmosfera devine din ce in ce mai încordată , privirea lui este încruntată si pot vedea cu ușurintă nervozitatea din gesturile lui.

- Eve, esti prea mica pentru un iubit, si de unde pana unde curiozitățile astea si gândirea asta?!

    Tonul lui devine din ce in ce mai ridicat si dintr-o data trage masina pe dreapta.

- De unde pana unde ai gandurile astea de iubit? Care e treaba zi ?!

- Asa e normal, am 20 de ani, vreau sa cunosc pe cineva, vreau sa ies, sa ma distrez, nu sa stau toata ziua in casa pentru ca asa vrei tu.

         Se da jos din masina si il privesc cum vine pe partea mea si imi deschide portiera.

- Coboara!

       Inghit in sec si recunosc ca am exagerat un pic, am vrut doar sa vad daca e gelos si cum ar reacționa dar cred ca situatia imi scapa de sub control.