Fata lui........

Capitolul 18

   Din perspectiva Evei

     Inima imi bate nebuneste, palmele imi transpira si fluturi astia in stomac nu i-am mai simtit de mult, sunt in spatele lui, baga cartela in usa iar cand sa deschis imi face loc sa intru prima.
    Cu pasii timizi pasesc in camera imensa, suntem la ultimul etaj si totul are o priveliste superba.
Imi las geanta pe canapeaua de langa pat si incep sa il urmaresc cu privirea, scoate sampania de la rece si pune lichidul in doua pahare. Atunci imi vine in minte sa ii pun somnifere dar gandul imi trece repede, nu pot sa ii fac asta...nu stiu de ce...
     Imi intinde paharul si ma priveste.

- Pentru noaptea asta!

     Ciocnim si iau o gura dupa care asez paharul pe masa.
La fel face si el si incepe sa se apropie de mine, toate armele imi cad la picioare in momentul in care ma atinge.
Fac pasi in spate pana ce ma lovesc de sticla rece...respiratia mi se accelereaza si inchid ochii.

- Stiu ca ti-a fost dor de mine, ori cat ai vrea sa ma minti te simt, corpul tau vibreaza la atingerea mea exact cum o facea inainte.

- Nu pot sa uit nici azi ca atingerile astea au fost si pe corpul alteia...

       Inima mea e facut zob, cu greu imi abtin lacrimile si vreau sa ii spun tot, tot ce am simtit ani astia, cum m-am consumat singura in timp ce el se consuma cu altele cel mai probabil. Increderea mea in barbatii si in el este zero dar cum sa las sentimentele astea care ma incearca, care ma imping in bratele lui. Corpul meu pur si simplu cerseste dupa atingerile lui, dupa felul in care ma facea sa ma simt.

- Nu au fost iubito, nu au fost!

      Sopteste din ce in ce mai aproape de buzele mele si le saruta, ii raspund disperata, dornica si secata de atata dor!
    Imi bag mainile in parul lui si nu as mai vrea ca sarutul asta sa se termine.

- Eve, spune-mi ca nu e adevarat, spune-mi ca nimeni nu te-a atins, nu te-a iubit, nu te-a sarutat, spune-mi....

- Spune-mi si tu, spune-mi ca inca esti la meu!

        Ne priveam uimiti, nici noua nu ne venea sa credem ce ne spunem. In mod normal as da vina pe sampanie dar am luat doar o gura inofensiva.

-Christofor eu...

         Incerc sa ii spun ceva insa ma opreste, buzele lui se aseaza pe ale mele si incep sa danseze impreuna.

Din perspectiva lui Christofor

- Imi era atat de dor de gustul tau, de mirosul tau, pielea ta fina....

      As manca-o daca as putea, atat de dor mi-a fost de ea, atat de mult mi-a lipsit, am provocato intentionat, stiam ca ambitia din ea o  va aduce in aceeasi camera cu mine. Nu am crezut o farama din tot ce mi-a spus in parcare, ea uita un lucru foarte important.... O cunosc, o iubesc , ii cunosc sufletul....ea nu e genul de fata care sa mearga cu mai multi, ea nu e o femeie usoara!

- Christofor, nu vreau sa facem asta....nu pot....

      Ma indepartez de ea cat sa o pot privi si exact ce gandeam iar ea tocmai mi-a confirmat.

-  Nu vreau sa mai sufar, Christofor, nu vreau sa mai trec iar prin asta...

- Si daca promit ca nu o sa te mai fac sa suferi?!

         Am regasit-o intamplator, dupa atatia ani, cum sa o pierd iar, cum?! Am cautat-o ca un nebun, am  regretat in fiecare zi vorbele alea spuse la nervi....in fiecare zi m-am blestemat singur.

- Nu stiu ce sa spun, vreau sa plec acum, nu ma simt deloc bine.

- Lasa-mi numarul tau, o adresa ceva unde sa te caut, te rog Eve.

        Imi noteaza numarul ei de telefon pe un carnetel isi ia geanta si imediat vrea sa treca pe langa mine dar o opresc.
O trag in bratele meie si o strang la pieptul meu cu toata puterea, nu i-as mai da drumul!

- Sa imi raspunzi Eve, o sa te gasesc oricum!

       Numai spune nimic si pleaca, inchide usa in urma ei si imi trec o mana prin par de nervi si frustrare si ma privesc in refelxia geamului.
Mii de ganduri pun stapanire pe mine, sunt un egoist si ma gandesc doar la mine, o mint cu nerusinare desii eu sunt constient ca si simpla mea prezenta ar face-o sa sufere...

- Esti un prost! Un mare prost! Auzi, promit ca nu o sa te fac sa suferi.....cum sa zic asa ceva cand eu sunt insurat....cum....?!