Reminiscențele lui Monat-Varain

1- Ploaia îmi va spăla păcatele

     Stătea întins pe pat cu capul sub pernă și corpul învelit de o pătură neagră.  Cu toate că era destul de cald în cameră, i se părea că temperatura scădea pe minut ce trecea. Simțea o răceală interioară îngrozitoare !

    De fapt ...nu știa dacă asta simțea sau nu. Nu putea spune dacă îi era rece sau cald, ori dacă simțul tactil era amorțit. Doar capul îi vâjâia și era fierbinte,  dar de la gât în jos nu simțea nimic. Parcă ar fi rămas numai capul din tot trupul său. 

   Brusc, un zgomot asurzitor zdruncină din toate temeliile încăperea. Chiar și geamurile vibraseră, iar ușa scoase un scârțâit prelungit. 

    Băiatul se ridică în capul oaselor și-și roti privirea în toate colțurile camerei.  Însă, era doar întuneric ...întuneric beznă. Doar razele de lumină de la becul de pe peretele lateral al casei vecinilor izbutea să lumineze un pic dormitorul . Din nou, un alt zgomot asurzitor făcu pereții să tremure. Atunci , Monat Varain își dădu seama că tuna.

   Se dădu jos din pat și păși tiptil spre fereastra în care intra lumina. Dar dintr-o dată, becul se stinsese și întunericul învăluise întreaga cameră. Se scurseră câteva clipe de tăcere mortuară, când un tunet și mai groaznic răsună,  urmat de un fulger a cărui strălucire orbitoare aprinse văzduhul înnorat. În următoarea secundă, o ploaie năprasnică cădea cu stropi mari și grei peste oraș.

   Brunetul deschise larg fereastra și vârî capul afară.  Picăturile reci îi se prelingeau pe șuvițele vopsite cu albastru închis, stropindu-i fața. Abia acum începea să simtă cum sângele îi circula prin vene. Ușor-ușor, își revenea din starea aceea letargică, care-l cuprinse de zile întregi. Și totodată, în minte i se derulau evenimentele din acea noapte.

   *** 

    Monat-Varain dezactivase sistemul de securitate. Acum știa că o dată terminată prima fază a planului, trebuia să treacă la cea de a doua.  Găsirea filmulețelor și a pozelor. Sui rapid scările și se îndreptă țintă spre dormitorul Rinei.  Tânărul izbi cu putere ușa la perete și dădu buzna înăuntru. Răscoli toate sertarele biroului, dulapurile și rafturile bibliotecii,  dar nu găsi ceea ce-i trebuia.  Sau poate că nici nu erau stocate pe DVD filmulețele și pozele.

- În calculator mai mult ca sigur că trebuie să fie, zise el, respirând greu.

    Împinse la o parte scaunul și se așeză în genunchi în fața monitorului.  Pornise unitatea și imediat ce sistemul se încărcase,  verifică fiecare folder, care ar fi putut să conțină "perversiunile " acelea. Timp de cincisprezece minute nu reuși să descopere nimic, dar un folder ascuns printre fișierele de pe calculator îi atrase atenția. Îl accesă,  însă era parolat. 

- Băga-mi-aș! Să fie aici notată parola?

     Lângă monitor observă o agendă neagră mică, care ar fi putut trece drept portofel după formă. Monat răsfoi și citi cu atenție tot ce era scris pe fiecare pagină. 

- Nu se poate să nu fie aici parola! exclamase brunetul nervos. Doar nu e atât de deșteaptă curva încât să o rețină! Gah!

     Îndoind agenda, de furie, ca pe elastic, Monat rupse coperta acesteia, iar de sub ea căzu o foicică mâzgălită cu cerneală roșie. Băiatul se aplecă s-o ia și aproape că sări în sus de bucurie văzând că parola folderului era scrisă pe acea foaie.  Nu irosi timpul și o tastă.  Folderul se deschise, iar conținutul său era șocant.  În el se aflau peste o mie de filmulețe indecente cu copii cu vârste cuprinse între cinci și nouăsprezece ani. În unele apăreau chiar și tineri de peste douăzeci de ani. 

    Lui Monat i se contracta stomacul în niște spasme dureroase,  simțind că respirația i se tăia, iar ritmul cardiac îi creștea. Cu mâinile tremurânde, scoase din buzunarul hanoracului său un stick pe care copie toate filmulețele, printre care și o listă cu numele tuturor copiilor siliți să apară în astfel de ipostaze. 

    Monat termină de înregistrat pe stick tot ce avea nevoie și opri calculatorul,  plecând în grabă din acea casă care ascundea numai mizerii și care constituia în egală măsură locul desfășurării unor acte perverse și josnice. 

   Brunetul se urcă în mașină și porni în trombă spre casa lui. Respira din ce în ce mai greu după cele văzute. Nu-și putea găsi deloc echilibrul. 

    O mașină de pe partea stângă se apropia de a lui tot mai mult. Atunci, cele două vehicule făcuseră contact,  tamponându-se una de cealaltă. Monat încerca să țină volanul drept și să se concentreze asupra drumului,  însă loviturile repetate ale celeilalte mașini în ușa sa îi îngreunau situația. Mai avea cinci străzi până la el acasă,  dar oricât se străduia să scape de acel șofer nebun și să ajungă în siguranță pe teritoriul său,  tot nu izbutea.

    Monat rispostase și el de câteva ori în speranța că-l va scoate de pe șosea pe celălalt. Într-un final, la intersecția dintre cele cinci străzi, mașina de pe partea dreaptă îl împinse pe băiat cu putere încât îl făcu să se rotească de câteva ori până ce se opri într-un gard de beton.

    Șoferul acelei mașini coborî de la volan și văzu că tânărul își pierduse conștiința, sângele șiroindu-i în valuri pe frunte.  Străinul răscoli torpedoul și buzunarele băiatului cu grabă, iar când dădu de stickul ce se afla în buzunarul din interiorul hanoracului acestuia, îl smulse și părăsi, fără să fie văzut de nimeni, locul accidentului.

    Oamenii din acea zonă, sculați de zarvă,  nu ezitară să apeleze poliția și chiar să-i sară în ajutor brunetului până la sosirea echipajelor. 

    Monat își recăpătă cunostința cinci minute mai târziu,  iar primul gând care-i trecu prin cap fu să verifice dacă mai avea stickul. Dar văzu că nu mai era . Ieși din mașină, iar deși un bărbat încerca să-l oprească și să-l țină pe loc, se smuci violent din strânsoarea lui, fugind ca să-l prindă din urmă pe atacator și să-și recupereze stickul.

- Monat, Monat! Verișoare, stai! Stai locului!

     Monat nu auzi,  continuând să fugă mai departe până ce puterile îl lăsaseră și căzu în genunchi în mijlocul străzii. Din urmă,  o fată cu părul roz aprins și șuvițe albe, ai cărui ochi galbeni deschiși erau înlăcrimați, alergă spre el și izbuti să-l rețină în loc,  îmbrățișându-l strâns. 

- Monat, ce-ai făcut? Ce s-a întâmplat? întreba aceasta panicată. 

     Dar Monat nu răspunse nimic. Continua să privească în gol. 

- Monat ...scânci fata, apucându-l de față și întorcându-l spre ea.  Sângerezi grav ...pierzi mult sânge! Hai să mergem la spital!

   El îi aruncă o privire lipsită de viață și murmură:

- Glossa ...le-a luat ... Au scăpat din nou ...

- Poftim? Ce, ce au luat,  verișoare? Nu te înțeleg,  spuse Glossa, uitându-se la el nedumerită și speriată. 

- Au scăpat! Din nou, nenorociții! zbieră Monat cât îl țineau plămânii. 

     Brunetul izbucni într-un plâns jalnic și se lăsă cu capul pe umărul verișoarei lui. 

    Deodată se porni ploaia și începu să tune și să fulgere. 

                *** 

     Monat - Varain privea în zare, observând că stropii de ploaie deveneau tot mai mărunți.  Își retrase capul în interior și închise ușor fereastra, acoperind-o cu o perdea groasă. Părul ud leoarcă i se lipea de tâmple și de gât, iar apa de pe el se scurgea pe bluză. Nu se sinchisi să-l usuce și se aruncă în pat. Rămase țeapăn preț de o oră,  privind în întuneric, apoi, cu un ultim gând adormi profund. 

" Lasă ploaia să spele faptele păcătoșilor și să ude ramurile de lauri ale celor cinstiți. ,, 

( N/A : special thanks to @TheQueenMad pentru că m-a corectat .)