Reminiscențele lui Monat-Varain

13 - Noaptea judecății supreme

{ ............................................}

Nopțile în luna august erau la fel de călduroase ca și cele din primele luni ale verii fiindcă Venus era a doua cea mai apropiată planetă de Soare. Ce-i drept, intensitatea radiației solare mai scădea în noiembrie și decembrie, acestea fiind lunile de iarnă venusiene. 

Într-o astfel de noapte, Monat-Varain și Raoul se pregăteau să se îndrepte spre Burstway pentru a pune capăt unor "afaceri,, mai vechi. Cei doi tineri se furișaseră afară din casa prietenului lor, având grijă să nu-l trezească. Totuși, pentru orice eventualitate, Monat îi scrisese pe iPad o notiță digitală în care îi zicea unde el și cu detectivul plecau, fără a-i mai dezvălui motivul pentru care se duceau în Burstway. 

Brunetul și cumnatul său părăsiseră în miezul nopții satul Stumpens, demarând în viteză spre destinația lor. Tânărul cu păr albastru își întrebă cumnatul :

- Ești sigur că vrei să faci ? 

- Mai mult ca niciodată, îi răspunse Monat, sprijinindu-și capul în palma stângă. 

- Totuși, nu mi-ai spus ce anume vrei să faci, îi zise Raoul brunetului, privind la drum deoarece se afla la volan. Nu că ar fi treaba mea în chestia asta, însă, sunt într-un fel sau altul implicat.  

- O să asiști imediat la  reprezentația pregătită pentru această seară, vorbi Monatessius, ai cărui ochi căprui deschiși priveau visători în zarea întunecată. Va fi o reprezentație memorabilă. 

Raoul nu-l mai întrebă nimic pe brunet, conducând în continuare. Intrând în oraș, aceștia nu o luaseră pe șoseaua principală, ci ocoliseră pe străduțele adiacente ale Burstway-ului până la locul cu pricina. În următoarele clipe, se aflau pe strada unde era amplasată vila Rinei, doar că ei lăsaseră mașina la șase case distanță de ea. Parcaseră vehiculul sub o salcie și, asigurându-se că nu-i vede nimeni, coborâseră din el. 

Purtând pelerine negre ce  le acopereau fețele, mergeau spre casa Rinei. Ajunși în fața porții, Raoul scoase din buzunarul jachetei sale un dispozitiv ce indica dacă un sistem de securitate era activ sau nu. 

- Liber ! exclamă detectivul, punând dispozitivul la loc. 

- Acum eu îmi joc partea, spuse Monat, introducând codul de acces în interfonul de pe porți pentru a le deschide. 

Porțile mari se deschiseră, iar tinerii pătrunseră în interiorul curții. Singurul obstacol pe care  mai trebuiau să-l depășească, era ușa principală a vilei. Monat luase cu el un laser care putea topi orice tip de material, de la lemn până la titanium, pentru a o găuri  și a intra în casă. Făcu un cerc mare, cât să încapă amândoi, apoi, pășiseră în vârful degetelor pe marmură neagră de pe holul de la intrare. 

Înaintaseră până în sufragerie, dar priveliștea acesteia îi amuți de tot, deși nu scoaseră niciun cuvânt cât timp se strecuraseră în casă. Pe canapea dormeau Rina și Giovanni, fiind pe jumătate dezbrăcați, unul în brațele celuilalt. Monat-Varain și Raoul își făcuseră semn unul celuilalt să tacă și urcaseră scara ce ducea la etaj. În capătul treptelor, brunetul îi puse următoarea întrebare cumnatului său :

- Raoul, i-ai văzut pe amorezii noștri cum dormeau lipiți unul de celălalt, nu ? 

- Chiar, este curios, replică Raoul. Când am intrat în curte, am observat că mașina lui Darium era parcată pe aleea cu fântâna. Nu are niciun sens cum de...

În acea fracțiune de secundă, un gând îngrozitor le trecu prin minte, astfel că ambii exclamaseră la unison:

- Oh, nu, Darium !