Reminiscențele lui Monat-Varain

6 - Din perspectiva lui Anzalus

         Monat căzu într-un somn profund spre dimineață și se trezi abia la orele unu după-amiază. Anzalus se întoarse din Stumpens dis-de-dimineață, după ce mătușa și unchiul lui Monat, împreună cu nepoata și fiul lor, părăsiseră locuința. Mai întâi de toate, blondul se urcă la etaj și intră în camera prietenului său fiindcă dori să vadă ce face acesta. Deschise ușa ușor și păși în vârful degetelor în dormitor până la patul lui Monat. Îl găsi pe băiat dormind liniștit peste o grămadă de portofolii. 

        Anzel îl împinse cu grijă pe Monat pe partea cealaltă a patului ca să le strângă și, după ce puse în ordine documentele, le așeză pe birou. Apoi, trase încet pătura de sub Monat și-l înveli cu aceasta. Blondul îl mângâie cu vârful degetelor pe cap pe prietenul lui, zâmbind cu căldură la el. Vedea cât de mult Monat se lupta pentru a face dreptate și a salva lumea de un rău periculos, însă, ceilalți din jurul lui erau foarte ignoranți și nici nu încercau măcar să-l asculte. Nu înțelegea cum oamenii din secolul douăzeci și trei puteau să aibă mentalitatea unora din Epoca Castelană. În cele din urmă, Anzalus ajunse la concluzia că era aceeași gândire, doar că în altă societate. Într-adevăr, precum spunea și ilustrul filozof venusian, Adamas L'hevac : " Lumea din jurul nostru a cunoscut o pantă ascendentă în procesul tehnologic și științific, nu și în cel psihologic. ,,

      Anzel oftă prelung și ieși din dormitorul prietenului său, apoi plecă spre firmă. Bine că era în vacanța de vară când tot haosul cu procesul luase naștere și Monat fusese închis în casă ca pe un deținut, altfel, nu s-ar fi descurcat și cu administrarea firmei și cu cursurile de la facultate pe care trebuia să le frecventeze obligatoriu în fiecare zi. Mai ales că la firmă era multă treabă de făcut în ultima perioadă, după ce mai primiseră încă o sponsorizare și de realizat multe transporturi pe comerțul extern și interplanetar. De asemenea, Anzalus preluase de urgență rolul de administrator, și renunță o perioadă la cel de asistent de manager,  întrucât Monat se afla în imposibilitatea de a-și îndeplini obiectivele și sarcinile postului. Ce-i drept, avea zile când lucra peste program, dar și zile când termina devreme. 

     Chiar atunci când Monat se sculă, Anzel terminase lucrul și veni acasă. La fel ca și de dimineață, blondul se duse în camera prietenului său și, de data asta, văzu că acesta era treaz. Anzalus zâmbi larg și îl salută cu voioșie:

- Bună dimineața, Monat!

-Neața, îi răspunse brunetul, frecându-se la ochi și întinzându-se.

- Așa, puiule, întinde-te că mai crești, zise Anzel, chicotind.

- Ar fi fost de folos încă zece centimetri, râse Monat. Aoleu! Este unu jumătate ceasul! 

- Și, ce-i cu asta? Aveai treabă cumva? îl întrebă băiatul mai tânăr pe prietenul său.

- Nu, doar că nu-mi stă în fire să dorm atât de mult. Chiar dacă mă culc la cinci dimineața, asta nu înseamnă că trebuie să dorm ca un bou până la ora prânzului. De fapt, este trecut de aceasta. 

     Anzel nu-și mai văzu de ceva vreme prietenul așa de jovial, iar acest lucru îl încânta peste măsură. Îi lipsea râsul său nebun și contagios, zâmbetele sale copilăroase și chiar vorbele de ironie pe care le spune atunci când nu-i convenea ceva. În ochii negri ai blondului mijiseră lacrimi. Monat observă că băiatul devenise dintr-odată tăcut și că avea ochii înlăcrimați. 

    Brunetul se apropie de el și-l luă în brațe, ținându-l strâns. Anzel îi răspunse la îmbrățișare și, ca și când Monat l-ar fi întrebat cu voce tare de ce se întristare, spuse:

- Îmi doresc să fii din nou tu însuți, Monat. Nu știu...de când s-au petrecut toate nenorocirile astea cu copiii și Rina ne-a făcut rău, parcă te-ai pierdut. De când ai început să investighezi, n-ai mai fost același. Erai tot timpul cu ochii pe Rina și Giovanni, devenisei irascibil și ajunsesei să-ți petreci atât zilele, cât și nopțile, căutând mai multe dovezi împotriva lor. Totodată, după proces, lucrurile s-au înrăutățit. Ai fost și ești încă ținut închis ca un tip periculos în camera asta. Și eu...eu nu pot face nimic.