Mi-am deschis incet ochii.Îmi simt pleoapele grele şi lumina soarelui mă deranjează astfel încât îmi închid ochii din nou.Încerc să-mi mişc mâna dar ceva sau cineva mi-o ține nemişcată.Îmi întorc privirea spre partea cu pricina şi văd un băiat creț dormind pe un scaun lângă patul meu care părea destul de inconfortabil.Buzele trandafirii ii erau uşor întredeschise şi ofta din când in când.Lacrimi îi erau uscate pe obrajii palizi,barba fiindu-i deja crescută şi fruntea îi era uşor încruntată.Mi-am indreptate privirea spre peretele din fața mea.Am studiat cu surplus de amănunte şi nu o recunoşteam.Pereți erau albi,patul pe care stăeam eu la fel iar lângă acesta erau aşezate fel şi fel de aparaturi ce bipăiau continuu.Şi mai era crețul de pe scaun.Oare el cine este şi de ce se alfă aici?Oare unde mă alfu eu? Să fie aceasta casa mea?Mi-am mişcat din nou mâna,de data aceasta reuşind să o ridic şi să mă frec la ochi.Crețul a tresărit speriat şi s-a uitat confuz la mine.Ochii îi deveneau înlăcrimați.Şi-a deschis gura vrând probabil să spună ceva dar din cauza lacrimilor ce i se scurgeau pe obraz nu putea spune nimic.
-Iubito.Te-ai trezit în sfârşit. Vocea ii era groasă dar spartă,durerea citindui-se în voce.Se uita la mine nevenindu-i sa creadă că sunt trează.Ochii săi mă analizau atent.S-a ridicat grăbit şi a ieşit din camera strigând disperat după un doctor?Imediat după asta au intrat în cameră un bărbat,o femeie şi o fetiță ce părea să aibă în jur de 5 anişori.Au venit grăbiți spre mine şi m-au îmbrațişat.
-Vă rog eu frumos să mă lăsați să respir.Nu vă cunosc şi nu ştiu de ce toți plângeți când mă vedeți.Sunt vie dulă cum vedeți deci acum imi spuneți dracu şi mie ce se petrece aici? Unde mă aflu? Îi întreb deja enervată de comportamentul acestora.Un bărbat îmbrăcat in alb cu un stetoscop in jurul gâtului intră în incăpere zâmbind.
-Mă bucur foarte mult că v-ați trezit,domnişoară Smith! Dacă îmi permiteți aş vrea să o pot consulta pe domnişoară şi v-aş ruga să aşteptați afară,le spune acest domn,care cred că este un doctor, acelor oameni care incepuseră să plângă şi mai tare.Spre norocul meu aceştia au ieşit afară.Cum vă simțiti? Ma întreabă doctorul.
-Nu îmi amintesc nimic.Cine erau acei oameni,domnule doctor? Îl întreb la rândul meu chiar dacă nu-mi doream să aflu cine erau acei oameni,eu am pus ochii doar pe acel creț sexy.
-Domnişoară,aceia erau părinții dumneavoastra,sora mai mică şi iubitul.Deci se pare că acel creț frumos este iubitul meu.Ați fost in comă aproape 6 luni,nici un doctor nu vă mai dădea şanse.Este o minune că v-ati trezit acum.Dar se pare că aveți amnezie.
