*necorectat*
Perspectiva autorului
In timp ce Amber se indrepta linistita spre o cafenea, Harry le explica celorlalti ceea ce tocmai s-a intamplat, tinand cont de plan, desigur.
"Baieti, asta e, se pare ca am facut amandoi o greseala, n-a fost sa fie." Le tot explica Harry celorlalti patru, ei fiind mai mirati ca niciodata.
"Stii ca ea nu va pleca nu? E sora mea, nu sunt nebun." Ii explica Louis lui Harry.
"Stai sa vad daca am inteles...Amber e singura!" Exclama Niall in culmea fericirii primind o privire plina de ura din partea lui Harry.
Intorcandu-ne la Amber, aceasta tocmai ce a ajuns la cafenea, se aseaza la cea mai retrasa masa apoi comanda cafeaua dorita.
Fiind blocata in ale sale ganduri, Amber nu observa ca o persoana tocmai s-a asezat langa ea la masa. Amber isi ridica capul incet observand persoana respectiva.
Perspectiva lui Amber
Observ o fetita asezata la masa mea.
"Te pot ajuta cu ceva?" O intreb cu un ton cat mai prietenos.
Avea lacrimi in ochi, parea speriata, era ingrijorator de trista.
Ea doar plangea si imi arata cu degetul spre iesirea din cafenea, ce ar putea fi atat de rau acolo.
O iau de manuta si plecam impreuna spre iesire unde vad o masina neagra parcata. Copilul se smuceste din mana mea si simt cum cineva imi acopera ochii si imi pune ceva la nas. Dintr-o data m-am simtit ametita si am cazut intr-un somn adanc.
Perspectiva lui Niall
Dupa cateva ore de discutat cu baietii ne-am dat seama Amber intarzie, cam prea mult, am decis sa plec spre cea mai apropiata cafenea, sper doar ca nu s-a intamplat nimic rau.
Bine deci, capitol nou, e scurt, stiu, ei bine in tot timpul asta am fost ocupata cu invatatul, cate doua-trei teste pe zi, e obositor, si cred ca stiti cum e.
Este scurt, stiu si imi pare rau.
Va multumesc mult ca imi cititi povestea, sunt atat de fericita.
Am lungit-o prea mult, nu stiu cand voi posta iar, depinde cum imi permite timpul.
