Dupa capitolul precedent, sunt tare curioasa sa vad ce fata veti face :))
Stiti senzatia aceea de singuratate? Stiti momentul acela in care toata lumea te dezamageste, te lasa singur, te distruge prin niste simple cuvinte? Ei bine, persoana pe care o iubeam de atata timp m-a dezamagit, nu, nu este prima mea dezamagire, dar este una din cele mai dureroase. Am avut dezamagirea cu tatal meu, lucrul care m-a terminat nu a fost momentul in care a plecat, ci faptul ca a uitat complet de mine. A fost dureros si cand am aflat exact ceea ce se petrecuse intre el si mama, o inselase, defapt, cand a plecat, mama mi-a spus ca l-a luat si pe fratele meu care avea vreo cinci ani, in timp ce eu aveam vreo doi ani, iar acum? Acum patesc asta cu Harry.
Nu stiu nimic depre fratele meu, nu mai stiu cum il cheama sau cum arata, asta pentru ca am incercat sa ingrop trecutul, sa traiesc in prezent.
Stateam langa geam, cu castile indesate in urechi plangand. Lacrimile curgeau cu repeziciune pe obrajii mei fierbinti. Ascultam "Amnesia" de la 5 Second of summer. In momentul asta chiar imi doresc sa ma trezesc si sa fi uitat tot, sau totul sa fi fost un vis.
Imi scot cu grija castile din urechi si ma indrept catre baie, poate un dus ma va ajuta.
***
Dusul m-a mai linistit putin, exact cum imi doaream. Dupa dus, m-am indreptat spre pat, trantindu-ma in el, mii de ganduri invadandu-mi mintea.
Intr-un moment chiar imi venise ideea de a incepe iar a ma taia, exact cum o faceam candva, cand exact ca acum, treceam prin perioade grele. Am decis sa renunt la aceasta idee, nu merita sa ma distrug si acum imi vin in minte cuvintele mamei: " Nu plange draga mea, lacrimile unei fete sunt prea importante pentru a fi varsate pentru niste idioti." imi spunea aceasta mangaindu-ma usor pe spate.
Mi-am sters usor lacrimile cu maneca puloverului si am ales sa inchid ochii, poate adorm, poate asta este doar un cosmar.
"Amber!" O aud pe mama strigandu-ma, eu trezindu-ma imediat.
"Da mama, ce s-a intamplat?" Intreb coborand usor adormita pe scari.
"Hai sa mancam, n-ai mancat astazi."
***
"Amber, astazi nu trebuia sa vina Harry cu baietii?" Intreaba mama, lacrimi acumulandu-se in ochii mei.
"Trebuia...nu mai vine."
"Poftim? De ce? Ce s-a intamplat?" Intreaba aceasta curioasa.
"Nimic, doar ca m-a lasat balta." Spun eu ridicandu-ma de pe canapea incercand sa nu plang. "Eu ma duc sus." Continui plecand spre camera mea.
Nici cinci minute nu trec, ca mama ma striga iar. Dupa ce am coborat jos, mi-a spus sa ma duc sa vad cine e la usa ca ea are nu stiu ce treaba.
Ma indrept plictisita spre usa, deschizand-o la fel de plictisita.
"Harry?" Spun mirata, uitandu-ma la carliontatul din fata mea.
"Amber" Spune acesta mult mai vesel decat mine.
"Louis?" Intreaba mama din spatele meu, marindu-si ochii la vederea lui.
"Mama? " Spune Louis, la randul lui fiind mirat."
Lacrimile au inceput din nou a-mi curge pe obraji iar baietii au venit spre mine si m-am luat in brate, toti inafara de Harry, ah si Louis care era impietrit. Harry a dat sa ma sarute, insa l-am impins repede.
"Ce? Te-a lasat Selena si acum te intorci la mine? Dragul meu, nu sunt proasta ta." Spun eu dura.
"Nu, Amber nu intelegi, te rog lasa-ma sa-ti explic, nu am fost cu Selena, n-am mai vazut-o de un an, am vrut doar sa-ti fac o surpriza, draga mea, te iubesc, iti jur." Spune acesta coborandu-si privirea in pamant.
