1

274 33 16
                                    

Jungwon adoră să joace baschet. Încă de când era în școala elementară, și-a dat seama că poate face față acestui sport, deși înălțimea lui îi poate face pe ceilalți să gândească altfel.

— Yang, hai!

Jungwon își privi scurt colegul, și trase aer în piept. Avea posibilitatea de a băga mingea în coș.

Era, de fapt, important să o facă.
Meciul era jucat de echipa de baschet de la școala lui, și de echipa de la școala inamică.

Pe când să arunce mingea, unul dintre adversari s-a izbit intenționat în el.

Asta a cam fost împotriva regulilor.

Jungwon a căzut pe podea, direct peste brațul care acum îl făcea să simtă durere.

Sigur va căpăta o vânătaie, sau poate ceva mult mai grav.

Dar Jungwon nu putea renunța aici. Nu când era atât de aproape de a câștiga tot jocul.

Acesta s-a ridicat sub privirile uimite ale spectatorilor, care au început să aplaude și să îl susțină mai mult ca înainte.

A tras aer în piept și a intrat iar pe poziții.

Reușind să ia din nou mingea în propriile mâini, Jungwon a făcut un salt și a adus punctul final.

Acum echipa sa era câștigătoare, astfel că toți colegii l-au felicitat, ridicându-l în semn de victorie.

Încă un trofeu adăugat în vitrina de lemn, cu uși de sticlă, de pe holul liceului.
Directorul chiar se mândrea cu Jungwon în privința asta.

Dacă nu ia note bune la celelalte materii școlare, atunci măcar la baschet să fie îndemânatic.

După ce a făcut poze cu colegii și fanii, Jungwon se trezi că este tras de către un tip pe holurile liceului.

Băiatul părea inofensiv, cel puțin așa îl considera Jungwon.

Nici nu își bătea capul cu el, căci vedea că acel băiat îl ducea spre infirmerie.

Tipul îl împinse ușor pe Jungwon pe unul dintre paturi, după care merse să caute niște gheață sau ceva de genul acesta.

Jungwon îl aștepta cuminte pe marginea patului.

— Am văzut când ai căzut., spune necunoscutul, punându-se într-un genunchi în fața lui Jungwon.

— Și ce?

În ciuda faptului că a dat un răspuns rece, dur și ignorant, Jungwon simțea palmele cum încep să îi transpire.

— D-Doar spuneam..., se bâlbâi băiatul, luând brațul descoperit al lui Jungwon.

Acesta presă punga cu gheață peste vânătaia lui Jungwon, cu multă atenție.

— Să-mi spui dacă te apăs prea tare.

— Mhm.

Jungwon încerca să nu îl privească pe cel care avea grijă de vânătaia lui. Se simțea... Emoționat?

— Sunt Jongseong, apropo, dar îmi poți spune Jay.

— Yang Jungwon.

Imediat, Jungwon simți niște degete pe propria față, așa că le dădu rapid la o parte și se ridică de pe acel pat.

— Voiam să văd dacă te-ai lovit și la faț-

Dar Jungwon deja ieșea din cabinet. Acele atingeri l-au făcut pe Jungwon să deblocheze o nouă emoție, un nou sentiment.

Simpatia.

A/N: Primul capitol yay nu înțeleg cam nimic din ce am scris ig dar este necorectat deci :D

bully | jaywonUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum