𝕴𝖚𝖇𝖊ș𝖙𝖊-𝖒𝖆 𝖈𝖚𝖒 𝖙𝖊 𝖎𝖚𝖇𝖊𝖘𝖈

❁5❁

   Cand petrecerea a ajuns la final,eu eram inca in gradina cu prietenul lui razand si povestind,ma simteam ca o adolescenta. Cand si-a facut aparitia sa conduca pe rand invitatii care plecau,ne arunca o privire si zambeste sincer,iar eu am devenit brusc confuza,insa mi-am lasat capul pe umarul lui si l-am lasat sa-mi mangaie usor parul.Era atat de placut,atat de linistitor,iar atunci am realizat ca de multa vreme nu am mai simtit asta.Atingerea calda a cuiva,sentimentul de liniste si siguranta,desi era inca un strain pentru mine ceva nu ma lasa sa ma ridic de langa el.
  -Te conduc acasa?
  -Multumesc!spun si zambesc sincer.
   Il urmez la masina,urc si ma afund in scaunul din fata,iar el ma priveste atat de profund,atat de frumos,de parca eu eram cel mai frumos lucru care i se intamplase azi. Drumul nu a fost foarte lung si parca s-a intristat cand am zis ca am ajuns. Coboara impreuna cu mine,ne imbratisam in fata casei si ne privim adanc. Il sarut fugitiv pe obraz apoi intru in casa,imi arunc incaltarile prin hol apoi ma dezbrac de haine in drum spre baie,unde ma afund in cada fierbinte.
    Zeci de ganduri mi se amesteca in cap,iar aburul din baie nu e chiar cel mai favorabil. Gandul imi zboara de la el la prietenul sau si invers. Nu stiam ce sa fac,daca era bine ca acceptasem iesirea la cafea. Nu inteleg de ce-mi fac griji,pana la urma nu sunt intr-o relatie nici macar de prietenie cu el,deci sunt libera sa ma vad cu prietenul lui daca asta-mi doream. Si poate chiar m-ar face fericita,poate ca as simti implinire alaturi de el,m-am saturat de singuratate. Dupa o baie lunga si bine meritata,cad ca pe front in abisul somnului,dupa o seara de distractie care chiar imi lipsise.

    Dimineata de duminica era mult mai mohorata.O furtuna in toata regula se dezlantuia afara,vantul urla,iar rapaitul ploii lovea violent in ferestrele mele,de parca si natura voia sa cobor din pat,dar nu. E duminica si e frig si e clar vreme de lenevit. Apuc cartea de pe noptiera si ma afund in lectura ei,relaxandu-ma si inspirand prin geamul rabatat mirosul ploii care completa perfect totul. Simt o pofta ciudat de intensa de biscuiti cu fulgi de ciocolata,dar nu pareau ca se vor gati singuri,asa ca trebuie sa-mi tarasc jalnica fiinta pana-n bucatarie. Ma schimb in niste haine lejere si calduroase,iau botosii de la bunica,caci nu avea inca cine altcineva sa-mi tina de cald,imi prind parul intr-o coada nepieptanata si ma apuc de gatit biscuitii. In timp ce amestecam zgomotos cu un tel in castronul cu aluat,primesc un mesaj de la el:

   "Sper ca te-ai distrat aseara. Eu unul cred ca a fost o petrecere pe cinste,iar prietenul meu chiar este bucuros ca te-a cunoscut. Dupa cum m-a rugat,voi lasa aici numar lui de telefon. Duminica linistita<3"

    "Seara a fost superba,chiar aveam nevoie de o astfel de petrecere. Si eu ma bucur ca l-am cunoscut. Multumesc frumos pentru numar. Sa ai o zi buna :*"

    Si poate ziua asta nu era atat de  urata pe cat voia vremea de afara. I-am salvat numarul de telefon,apoi am inceput sa coc biscuitii si sa stau asemeni unei molii toata ziua pe canapea. Era ziua mea libera,o meritam din plin,pana la urma daca nu ma rasfat eu,nu o face nimeni. Am acompaniat fursecurile cu o cana mare de cacao cu lapte si m-am uitat la filme Disney,pentru ca aveam nevoie sa fiu copil. Sa fug macar putin de drame,probleme si alegeri. In timp ce Belle si Bestia abia se cunosteau,telefonul meu suna de zor uitat pe blatul de la bucatarie.
  -Buna! Scuze pentru deranj.
  -Nu este niciun deranj.spun eu bucuroasa ca s-a gandit sa ma sune
  -Voiam doar sa-ti multumesc pentru seara trecuta. Mi-a facut placere sa te intalnesc si sa povestesc alaturi de tine. Ai o companie foarte placuta,calmul tau...Parca ai altfel de energie.
  -Si eu iti multumesc,m-am simtit foarte bine in compania ta.
   -Marti ramane valabil?
   -Cu siguranta. O zi frumoasa.
   -Acum sigur voi avea.spune razand copilareste si a inchis apelul

   Ma simteam atat de bine sa vorbesc cu el,ceva parca ma linistea,ceva-mi spunea sa ii acord o sansa,dar pe de alta parte clar nu-mi puteam lua gandul de la el. Prietenul lui nu merita sa sufere,chiar merita o sansa,o sansa la o iubire sincera doar pentru el,insa nu ma simteam inca in stare sa renunt complet la ceea ce-mi doream,dar mi-am propus sa incerc.

    𝓘𝓾𝓫𝓲𝓻𝓮𝓪 𝓿𝓲𝓷𝓮 𝓭𝓮 𝓾𝓷𝓭𝓮 𝓷𝓾 𝓽𝓮 𝓪𝓼𝓽𝓮𝓹𝓽𝓲,𝓭𝓮𝓼𝓲 𝓷𝓾 𝓮 𝓶𝓮𝓻𝓮𝓾 𝓬𝓮 𝓪𝓼𝓽𝓮𝓹𝓽𝓪𝓲,𝓹𝓸𝓪𝓽𝓮 𝓤𝓷𝓲𝓿𝓮𝓻𝓼𝓾𝓵 𝓪𝓻𝓮 𝓲𝓭𝓮𝓲 𝓶𝓪𝓲 𝓫𝓾𝓷𝓮 𝓹𝓮𝓷𝓽𝓻𝓾 𝓽𝓲𝓷𝓮.