𝕴𝖚𝖇𝖊ș𝖙𝖊-𝖒𝖆 𝖈𝖚𝖒 𝖙𝖊 𝖎𝖚𝖇𝖊𝖘𝖈

❁14❁

    Săptămâna a trecut foarte repede având un program încărcat și ceea ce ma irita si mai tare era simplul fapt ca Raymond era tot mai amabil și mai zâmbitor în preajma mea,că-mi pregătea cafeaua pe gustul meu și ca nu sarea vreo zi în care să-mi spună cât se bucura pentru avansarea mea.
    Îmi bântuia gândurile,iar când îmi era lumea mai draga îmi tulbura liniștea. Eram tot mai supărată pe mine ca îmi dădeam voie în continuare cu nesimțire sa ma gândesc la el,in timp ce Bogdan era atat de îndrăgostit de mine și-mi oferea atât de multă iubire,de care insa eu,nu eram demna.

      Aproape toată ziua o petreceam în compania lui Raymond,tot plimband dosare de la unul la celălalt,discutând proiectele și aruncând privire fără nicio legătură cu acestea,zâmbete pe furiș,insa în ochii lui nu apăreau steluțe,iar prin strângerile de mana și îmbrățișări colegiale nu simțeam căldura de care aveam eu nevoie din partea lui.

     𝕮𝖚 𝖈𝖆̂𝖙 𝖆𝖎 𝖒𝖆𝖎 𝖒𝖚𝖑𝖙,𝖎𝖙𝖎 𝖉𝖔𝖗𝖊ș𝖙𝖎 𝖒𝖆𝖎 𝖒𝖚𝖑𝖙.

     Și cazusem în capcana aceasta. Dacă înainte o simpla privire de a lui ma făcea sa simt ca sunt demna de atenție,acum parca nici dialogurile de câteva ore,pe tema proiectelor ce este drept,nu ma mai impresionau,iar îmbrățișările le consideram deja banale.  Ajungeam iarăși sa ma învinovățesc,însă nu-i poți dicta inimii ce sa facă,oricât de greșit îți spune creierul ca este.

   Ajungeam acasă în bratele calde ale lui Bogdan,iar pana a doua zi încercăm sa uit...Sa-l uit pe bărbatul care nici nu ma iubea,dar ceva nu ma lăsa să renunț. Petreceam cu Bogdan ore în șir după muncă,servind masa împreună,uitandu-ne la filme,făcând plimbări sau chiar jucând câte ceva,apoi ne retrăgeam în dormitorul nostru,ascunși de întreaga lume și totul lua alta forma. Corpurile noastre deveneau unul,respiratiile noastre la unison,căldura noastră,extazul nostru lovindu-se sonor de pereți din gemetele noastre. Totul dispărea în acele clipe,nimeni nu ne invada momentul,nimic nu ne putea indispune atunci.

      Petrecerea începuse deja de câteva minute bune,iar toată lumea se distra,bea și dansa. Muzica zguduia pereții clubului arhiplin,iar eu și Bogdan eram la o masa de doi,savurând succesul meu. Ceilalți colegi erau in atmosfera,cu pahare pe sus,golindu-le unul câte unul.
     Ma ridic de la masa noastră și ma îndrept spre bar sa mai iau o băutură,cand Raymond ma prinde de mana . Privirea noastră se intensifica,făcând camera tot mai neîncăpătoare,făcând ca cei din jur sa nu mai conteze,apoi fără a scoate o vorba buzele noastre se lipesc într-un sărut profund și furtunos,un sarut care-ți ridicau picioarele de pe sol,deschid ochii ușor când ne desprindem din el,apoi...

    Tresar și ma ridic direct în fund. În așternutul rece,mai eram doar eu,insa mirosul de pâine prăjită ma anunță cumva ca Bogdan era la bucătărie. Încerc sa alung imaginea visului,dar realizez ca zâmbeam larg la gândul a ceea ce se întâmplase. Ma cert iar și iar în gând,ma ridic din pat și merg spre bucătărie,deoarece era iarăși riscul sa ajung cu întârziere la lucru