Zi după agonie așteptai miracolul
Dar ești tu omul
Ce ar lăsa în urmă tot păcatul
Si pe întreaga nemulțumire ar pune lacătul?
Spui că vrei să fii sănătos
Fii puțin mai drăgăstos
Am sa te ajut sa ieși din dedesubtul cel mai de jos
De îmi permiți prin această durere sufletul să-ți cos
Te-ai îndreptat mereu pe calea animalică
Nu știi că până și recunoștința poate fi extatică?
Când încerci sa intri în lăcașul inimii părăsind iluzia lumească
Simți cum te modelează o forță dumnezeiască
Exact de ce ai nevoie ai sa primești la momentul potrivit
Pana atunci nu te lăsa de al relativității neastâmpăr strivit
În atomul cel mai străfund al nebănuirii ți-am lăsat oglindit
Acel copil mereu flămând dar fericit
