Eu unul aleg să rămân credincios cauzei mele
Neclintit precum stanca pe care Moise se ruga
Nu îmi este frică de niciun fel de rele
A nimănui nu sunt sluga
Lăsă-mă să mai stau in regatul meu
Oricât ar părea de putrezit
Nu lipsește Dumnezeu
O fi pe undeva zidit
Permite-mi sa rup făgăduința
Nu mai vreau în iluzie sa ma încred
Încerc să-mi ispășesc sentința
Și mai mult in mine sa cred
Deși ghimpele atrocității ma împunge anevoios
Zarurile ruginesc
O iau pe râul speranței în jos
Privesc cum celulele acceptării ingalbenesc
