Șoapta dulce a melancoliei
Mă abate de la Cale
Unde e alinarea?
În această dinamică jale.
Te joci după pofta spiritului Tău
Cu sufletul meu pricăjit dar rău
Arunci în mine cu pietrele remușcării
De parcă aș fi fost de acord sa gust din poemele renegării
O singură dată Te-am insultat
Din Eden pe veci m-ai alungat
Privesc cum speranța în valea plângerii se scurge
Îngerul salvator la mine nu mai ajunge
Aerul incertitudinii mă sufocă strategic
Poate e un nou antic inamic
Ceea ce ma preocupă însă cel mai tare
E cum să ajung iar în brațele Tale
Iertarea
