Vastă mângâiere

0 0 0
                                    

La lumina lunii pline
Gândul meu spre tine vine
Tu ești rece și nemuritoare
Eu sunt mort și dețin o minte otrăvitoare

Departe de toate aceste multiversuri
Se ascund mârșave infectate demersuri
Câteodată ai zice ca Îți vede doar partea cu minusuri
Dar dacă persiști în ascultare și credință Va vedea cu siguranță plusuri

E atât de vastă și nesfârșită a Lui bunătate
Chiar de știi că te iubește parcă fiecare zi e o noutate
Perseverează în dăruire totală și veșnic sacrificiu
Și El îți va împlini orice arzător serviciu

Oricâte ai știi nu crede niciodată că cunoști
Căci totu-i un mister. De ce nu recunoști ?
Ingognoscibilul nu poate fi nicidecum înțeles sau explicat
Căci până te strofoci a înțelege Cina s-a stricat

Jurnal intim tinut la vedereUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum