Însângerată îți era curiozitatea
Ce mustea pe rănile mele sufletești
Nu reușeam sa îți astâmpăr setea
Dacă deloc nu evoluezi nu ai cum să știi cine ești
Pe tărâm străin și neumblat m-am blocat
Rațiunea nicidecum nu mă părăsește
În contul credinței lauri deloc nu s-au alocat
Toate cu răbdare și blândețe le primește
Aurul este ceea ce pentru tine contează
Ca e material sau spiritual în timp se descoperă
Oricum iluzia lumii acesteia ființa îți paralizează
Cu un voal negru judecata dreaptă îți acoperă
Ascultă ce are de spus intuiția din străfund
Ignoră demonul închis în afund
De ce nu mă lași cu dragoste să te inund?
La auzirea pașilor ești complet surd?
