Trăiesc într-o lume condusă de sentiment
Caut în orișicare parte un permanent pansament
Sufletului aproape distrus și sfâșiat în bucăți
Am pierdut oare întru totul ale sensului hărți?
Mă plimb pe același coridor al monotoniei gânditoare
Slabe sunt construcțiile și visurile muritoare
Doamne dacă ai cumva pentru mine un real tratament
Dăruiește-mi-l de îndată fără judecată ori presentiment
Tu știi că viața mea de până acum
Am petrecut-o într-un dens fum
De păcate și orori diverse
Când vei binevoi ca mila ta o nouă șansă să îmi verse?
În potirul nesecat al așteptărilor grandioase
Răbdarea, singura care nu ar vrea să mă târasc
În dimensiuni inimaginabil mai joase
Doar conexiunea cu natura mă mai ține strâns
Legat de această lume ciudată și mototolită
A scenariilor timpuriu îmbătrânite
Furnica strădaniei strivită
De către darurile oferite
Am primit tot ceea ce mi-am dorit
Prieten de nădejde îmi era timpul
Doar că niciodată nu s-a nimerit
Să-Ți înțeleg pe deplin rostul
