Fiara vinovatiei strategic de genial
Zilnic,ma persecuta
Eu,adeptul acestei supuneri orbesti
Nu vedeam rasplata muncii de final
Ma vedea ingerul si imi spunea: Ai sa obosesti
Tot eu,ca un puerilic netot
Voiam sa stiu ce e iadul
Inainte de a ajunge intr-un oarecare promis paradis
Iadul il gustam zilnic,raiul parea doar un feeric vis
Acum,cand lama ascutita a sentintei
Intentioneaza sa imi spartece bunatatea
Ultimul atuu
Ma opun cu toate armele slabiciunii,urletele
Cad, e asa placut uneori
Dar atunci când cazi,parca
Nu te mai doare
Stii de ce?
Pentru ca nu stii ce e durerea ancestrala
Tu porti pe umerii ignorantei doar o fixatie banala
Ce sa faci? Imbata-te cu acest nectar autosuficient
Al compromisului, acceptarea
