Dacă stai, rămâi în sufletul meu
Dacă zâmbești, ești prieten cu Dumnezeu
Dacă poți alege în continuare să zâmbești
Ești capabil de orice neplăcere să te ferești
Când toată această lume desfrânată pare că se destramă
Tu necontenit de în grabă pune credința în aplicare, în ramă
Dacă vezi că sufletul ți se întunecă în cadrul acestei văi, încercările
Caută cu încredere roadele inconștiente ale izbăvirii
De mai poți afla alinare când ești pe fundul prăpastiei, agonia
Când totu-n jur se alarmează dar tu asculți doar armonia
Ai să reușești limitarea pașnic să o depășești
La vremea nebănuită păcatele ai să-ți ispășești
