Dorinta in om era
Insa mai mult se cerea
Scanteia exista
In timp ce vantul persista
Stiam ca suntem mareti
Ne temeam ca vom fi prea sensibili
Fugeam de adevarata natura
Spre aceeasi josnica fundatura
Evidentul ni se parea absurd
Mai surzi decat cel surd
Mangaierile alinarii provin din surse satanice
Ziua chiar si o umbra putea s-o altereze
Ne inchinam la omenesti creatii
Cheltuim talantii pe efemere reparatii
Darul desi era limpede
Il uitam repede
Pasii erau indreptati spre observabil
Intre timp eram chemati de Intangibil
Nu vedeam adevarata Lumina
Stramtorati de repetabila vina
Carne paream ca suntem
Desi in inimi spartani invincibili ascundem
Oricat eram de osanditi
In mizerie afundati
O suava soapta inca ne calauzea
De intuneric mai cumplit ne pazea
Suntem vesnic calatori
Captivi in vointe de muritori
Numai Neintinatul ne intareste
Cand vrajmasul salbatic racneste
Trebuie sa continuam acest drum muntos
Oricat ar fi Potrivnicul de manios
Vom recupera ce ne-a fost dat
Chiar si cu trupu sfartecat
Noi...cei ce imposibilul-l razbim
