Cap.22-Adevărul?

71 7 0
                                    

Perspectiva Erikai

Vad o scena oribila în fata ochilor! Max și Jorge se băteau, iar Max avea..avea în mana un..un pistol.. Dintr-o data Max îi dă un pumn lui Jorge și acesta cade la pământ.. Imediat Max îndreaptă pistolul spre el,când se pregătește sa apese pe trăgaci...
-Max, nu!!
Alerg și îl împing, se aude un zgomot asurzitor, iar următorul lucru pe care îl vad e piciorul lui Jorge care se pare ca a fost lovit de glonț!
-Erika,ce faci? Trebuie sa moara!
-Nu Max,nu pot sa te las sa omori un om!oricât de mult rău mi-ar fi făcut, nu poți să-l omori,lasă-l o sa fie pedepsit de lege!
-Bine,dar Erika spune-mi ești bine?
-Da sunt bine!
-Haide vino aici!ma îndeamnă Max
Ma apropii încet spre el, dar în spatele lui e Jorge cu pistolul în mana,iar imediat apasă pe trăgaci!
-Max ai grija! Tip eu și alerg spre el,îl trag de mana și imediat se aude o împușcătura,iar eu rămân blocata,și simt o arsura în dreptul stomacului, îmi pun mâinile pe stomac și simt ceva cald...îmi privesc mâinile și vad... Vad sânge...sângele meu..am fost împușcată... Simt ca nu mai pot sa respir,cad în genunchi și îmi închid ochii,vad o lumina alba..și după câteva minute nu mai simt nimic și totul devine negru...

Perspectiva lui Max

Nu!Erika!! Erika a încasat glonțul care îmi era menit mie,de ce a făcut asta?De ce??Privesc balta de sânge care se formează în jurul corpului firav al Erikai, atunci un val de furie necontrolata ma face sa iau pistolul de pe jos și sa îl îndrept spre nenorocitul care a împușcat-o pe Erika!Fără sa privesc,fără pic de mila am apăsat pe trăgaci și glonțul a zburat chiar în fruntea lui Jorge, acesta căzând secerat la pământ!
Ma uit spre Erika care părea moarta, îi verific pulsul și încă e acolo, e foarte slab, dar încă exista, o iau repede în brate și fug cu ea spre ieșire, o așez ușor în mașină și pornesc în goana spre cel mai apropiat spital! Ajung în sfârșit la spital, de unde Erika este luata de niște doctori și imediat băgată în sala de operație! Ma așez pe un scaun și aștept!După cinci ore un doctor iese din sala și se îndreaptă spre mine!
-Sunteți cu domnișoara Wilson?
-Da,sunt iubitul ei!
-Ei bine, pot sa va spun ca starea pacientei este stabilizata, dar aceasta nu sa trezit, șansele sa se trezească sunt foarte mici,ar putea sa se trezească sau ar putea sa rămână în coma,sau chiar mai rău inima ei sa cedeze și sa moara,îmi pare rău am făcut tot ce am putut, acum mai avem doar de așteptat și sa vedem ce se va întâmpla!! Puteți merge sa o vedeți, dar sa nu stați mult! spune doctorul și apoi pleacă.
Sunt distrus!Erika se zbate intre viata și moarte.. Și e numai vina mea.. Nu am fost în stare sa o protejez.. A încasat glonțul care îmi era menit mie.. Și acum.. Nu pot sa cred sunt un prost.. E fata pe care o iubesc cel mai mult în lumea asta, dar niciodată nu am fost demn de ea.. De iubirea ei.. Ea aproape ca și-a sacrificat propria viata pentru un fraier ca mine..ea ma iubește cu adevărat.. Eu nu o merit..
Nu mai pot sa rezist trebuie sa o vad!Ma apropii încet de ușa și intru în salon,prințesa mea era întinsă pe un pat cu cearceafuri albe și era atât de alba încât părea o păpușă de ceară, era atât de frumoasa! Ma așez lângă ea și îi prind mana micuța în a mea!
-Bună frumoasa mea!Cum ești? Îmi pare rău că nu am putut sa am grija de tine, sa te protejez, te iubesc și as face orice pentru tine, doar ca..de data asta tu ai fost cea care m-a salvat..de ce ai făcut asta?Știi ca nu îmi place sa te vad ca suferi..te iubesc.. Te rog Trezește-te pentru mine.. Te rog.. Spun și plec..nu mai pot rezista îi fac rău Erikai trebuie sa plec.. Nu o merit!

Perspectiva Erikai

Unde sunt?Ce e locul asta?Sunt într-un loc în care nu vad nimic doar întuneric deodată în fata mea apare o lumina orbitoare și vad...îmi vad părinții..
-Mama, tata ce dor mi-a fost de voi!
-Și noua de tine Erika!spune mama
-Mama am murit?
-Nu draga mea,ești în coma și dacă nu te trezești cat mai repede vei muri!
-Dar mama,vreau sa mor asa pot fi cu voi aici!
-Nu draga mea, nu trebuie sa mori acum încă nu ți-a venit vremea, trebuie sa trăiești sa ai grija de sora ta și sa îl găsiți pe fratele vostru!
-Fratele nostru? Avem un frate?
-Da,iar el va cauta de multi ani,dar nici în ziua de azi nu v-ați întâlnit!
-Bine mama!o sa ma întorc
-Și draga mea tine minte ceva..Max nu e iubirea vieții tale..asa îl consideri tu,dar la un moment dat te va trăda și va pleca, ție îți este menit alt băiat, găsește-l!Și ia asta cu tine spune și îmi înmânează un talisman cu un mic îngeraș! spune mama după care dispare
-Mama te rog explica-mi, mama,mama!!!
Deschid ochii și ma trezesc într-un salon mare și alb,sunt la spital, dar totul a fost un vis?Nu,talismanul de la mama încă e în mana mea,deci înseamnă că totul a fost adevărat! Eu am un frate și...Max nu e iubirea vieții mele..Ma va trăda..,dar nu pot sa cred asta!Trebuie sa vorbesc cu Kate!

Hei,buna!!!Postez și eu după o mie de ani,dar na ce sa faci..Pai aici e capitolul 22, votați și lăsați păreri, va pup și va iubesc!! ❤ ❤ ❤ ❤

Iubirea doare!-postez rar-Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum