O singura amanta

Capitolul I

Răsfoiesc dezamăgit un album vechi, plin cu poze. Pozele care au surprins, poate, cele mai frumoase momente din relaţia mea cu Madalina mă fac să zâmbesc, să tânjesc la momentele care mă făceau fericit. Cei din jur îmi spun că sunt frumos cand zambesc, dar adevărul este că nu imi place deloc cum arăt cand o fac, iar in poze incerc să arăt cât mai serios. Nici nu zâmbesc prea des în ultimul timp, de cele mai multe ori sunt trist sau gânditor. Cum pot scăpa dintr-o relaţie în care domină de mult timp o tristeţe profundă? Este întrebarea care mi-o pun zilnic. Am fost fericit, poate cel mai fericit cand am cunoscut-o pe Mădălina. S-a intamplat cu mult timp in urmă, intr-o iarna pe care nu am cum să o uit pentru că în aceaşi zi în care am întâlnit-o pe Mădălina, am cunoscut-o şi pe prietena ei Alma, care cu timpul a devenit cea mai buna prietena a mea. Relaţia noastră a atins cote uriaşe de fericire, am trecut prin multe şi am fost alături de ea de fiecare dată dar ea m-a răsplătit cu nesfârşita ei neîncredere în cele din urmă. Nu o condamn, am rămas alături de ea, deşi iubirea s-a stins, poate nu văd ceva dincolo de ea şi ma limitez la clipe puţine, dar totuşi clipe de fericire.

   Încă nu m-am ridicat din pat. Stau intins pe burtă, răsfoind albumul cu colţuri deja îndoite... retrăiesc clipe şi îmi trec prin minte zeci de imagini...

   -Bogdan! strigă mama puternic din hol, eu plec.

    Mă ridic din pat, închid albumul şi fug să-i dau o îmbrăţişare şi să-mi iau la revedere. Trec prin bucătărie grăbit şi ajung în capătul holului. O cuprind puternic în braţe şi ii dau o şuviţă peste ureche ca să ii pot săruta obrajii.

   -Când te intorci? Ţi-ai luat chei? Mă suni când ajungi acasă?

   Mă priveşte nedumerită şi nu ştie la care întrebare să îmi raspundă mai intâi. O pup pe frunte şi îi promit că voi fi cuminte. Ea are încredere in fiul ei. A avut intotdeauna. E persoana pe care o iubesc cel mai mult pe lume. Aş fi dorit să îmi cunosc şi tatăl, dar s-a stins prea repede, la puţin timp după ce eu m-am născut.

   -Am gătit, mâncarea e pe aragaz, să o pui la rece mai târziu, faci curăţenie şi să înveţi. Să fii cuminte!

   Îi zâmbesc ironic şi îi deschid uşa.

   -Mă întorc săptămâna viitoare, iar dacă intervine ceva mă anunţi şi vin mai repede, spune ea aproape râzând, văzând care e modul meu de a scăpa de cicălelile ei.

   -Te iubesc mamă, rostesc eu înainte să îi desprind obrajii pe care-i strâng puternic.

   Îşi ia copia de chei de la apartament şi pleacă, iar eu închid uşa în urma ei. Vine destul de des pe la mine, îmi găteşte şi foarte rar face curăţenie, deoarece la acest capitol mă descurc foarte bine. Am fost mereu un băiat ordonat. Mama obişnuieşte să îmi amintească cum deschideam dulapul de haine când eram mic şi le aruncam pe toate pe covorul din mijlocul camerei doar ca mai apoi să le aranjez la loc. Să mănânc, să fac curăţenie şi să învăţ. Acestea au fost ordinele ei înainte de plecare. Trebuie să recunosc că am ramas în urmă cu invăţatul. Mama mi-a plasat nişte bani de buzunar langă televizor şi bani ca să plătesc chiria. Defapt îi place să lase notiţe prin casă. Uneori când deschid frigiderul mă întâmpină câte o foaie mică cu un mesaj, sau in baie, sau chiar pe uşa camerei mele. Deschid uşa şi intru în baie, o baie în care e mereu mai rece decât   în restul apartamentului pentru că geamul din colţ este mereu deschis, chiar şi atunci când fac duş. Mă apropii de oglindă şi mijesc ochii. Realizez cât de aiurea îmi stă părul şi în dimineaţa aceasta. Nu apăs întrerupatorul pentru că imi place cum patrund primele raze de soare pe mica fereastră din colţul băii şi imi scot la iveală ochii albaştri. E nevoie să-mi trec mâna o singură dată prin păr ca să stea aşa cum îmi place mie. Îmi place cum rămân aţintit asupra unui lucru, uneori cu gura căscată fără să-mi dau seama. Privesc lung în oglindă şi  observ cum buzele mele mari au o culoare diferită, ca şi cum aş fi sărutat pe cineva cu pasiune minute-n şir. Îmi dau jos tricoul cu care am dormit şi mă pregătesc să intru la duş. Când îmi scot şosetele, simt gresia rece şi fiorii pe care mi-i trimite în tot corpul. Am aceaşi senzaţie şi când păşesc în cadă. Îmi aud telefonul care sună în camera alăturată. Deja cred ca sună a treia oara, dar eu imi continui duşul care mă relaxează. Oricine ar fi,cred ca poate aştepta puţin.