O singura amanta

Capitolul VII

Mama trânteşte o farfurie în chiuvetă şi asta mă trezeşte instantaneu. Simt o durere în braţul drept, probabil am dormit cu capul pe el şi voi simţii apăsarea asta toată ziua. Nu îmi place când mi se întâmplă.  Mama mă priveşte din bucătărie. Poartă un tricou de-al meu, destul de larg şi nişte pantaloni foarte scurţi care abia îşi fac apariţia sub tricou. Îmi face un semn cu mâna şi i se încruntă fruntea în acelaşi timp. Cred că încearcă să-şi ceară scuze că m-a trezit. Sunt prea obosit ca să-mi dau seama. Părul meu stă aiurea, am cearcăne şi am transpirat. Mă ridic şi păşesc spre baie, unde mă spăl pe faţă şi îmi aranjez puţin părul. Mă întorc în cameră şi ştiu că e inutil să mă aşez din nou în pat pentru că nu voi putea să adorm. Gândul îmi sare la Alma, cum se întâmplă tot mai des în ultimele zile. Tot mai multe lucruri încep să îmi amintească de ea. Găsesc pe telefon 2 mesaje, unul de la Mădălina, un fel de "bună dimineaţa" şi unul de la Alma în care îmi spune că e singură. Subtil, desigur. Mama îmi pune pe masă un bol plin cu cereale cu scorţişoară şi mă îndeamnă să mănânc. Laptele s-a încălzit suficient de mult încât să înmoaie cerealele. "Yum" spun papilele mele gustative. Pe fundal se aud ştirile: un bărbat şi-a ucis soţia, reducerile substanţiale de dinainte de Crăciun şi reţete de prăjituri tradiţionale.

   -Mamă, tu ce prăjituri o să faci anul acesta?

   -Ce vrei tu mamă.

   -Ştii prăjitura aceea cu biscuiţi, nucă de cocos şi cremă de vanilie?

   -Vrei?

   -Daaaaaaa.

   O să-mi facă pe plac, ştiu asta. Ne învârtim prin bucătărie încă jumătate de oră şi povestim despre unde o să-mi petrec eu Crăciunul. Iau telefonul şi încep să scriu un mesaj:

-Mai eşti singură azi?

   Brusc creşte în mine dorinţa de a o vedea pe Alma. De fiecare dată când simt că există o minimă şansă să o văd, sunt în stare să fac orice ca acest lucru să se întâmple.

-M-am gândit să vin azi la tine Bogdan, dar nu pot pentru că am de învăţat.

-Iui.

-Deşii sunt singură, ai vrea tu să vii?

-Pot? Nu stau mult oricum, mai ales dacă ştiu că ai de învăţat.

-Stai să văd unde e tata.

   Acum totul depinde de locaţia tatălui ei. Lucrurile pot avansa sau pot fi compromise de sosirea părinţilor. Probabil ea nu ştie, dar pentru mine e exasperant să aştept acel moment în care  trebuie să-mi dea un răspuns când există ceva legat de noi. De multe ori îmi doresc atât de mult ceva, iar când nu se întâmplă, ajung să fiu dezamăgit, dar nu de ea, ea nu m-a dezamăgit niciodată.

-Tata ajunge imediat acasă. Lasă, vin mâine la tine.

-Ok. Eu o să fiu singur.

-Şi ce vrei să subliniezi cu asta?

-Haha!

-Eu te întreb şi tu "haha".

-Nu îţi răspund la provocări aici. Te aştept mâine.

-Ok, asta e deajuns pentru mine.

 

   Timpul trece destul de dificil, mai ales că am în gând doar ziua de mâine. Ard de nerăbdare să o văd, mă simt ca un copil în clasele primare, care se îndrăgosteşte pentru prima oară. Tot ce vreau e să o văd, să am grijă de ea, să-i fur un pupic...am spus clasele primare! cam asta e tot ce eram în stare să fac pe atunci.